[„AGENŢIA HAVAS S-A GRĂBIT…”] – de Mihai Eminescu [16 decembrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Agenţia Havas s-a grăbit se vede a împărtăşi lumii uimite că d. Callimach catargiu s-ar fi făcut vinovat de sustragere şi divulgare de importante documente diplomatice, o acuzare pe care a ridicat-o cele mai gingaşe şi mai fragile virtuţi ale Adunărilor noastre, d. Fleva în Cameră şi Cato în Senat…Cato al României: d. P. Grădişteanu.

În urmarea acestora fostul ministru plenipotenţiar a adresat foilor din Paris o scrisoare, reprodusă a doua zi de foile germane, prin care reduce mult valoarea aserţiunilor celor două virtuţi, afişate cu nepilduită candoare în Corpurile noastre legiuitoare.

Scrisoarea, datată din Paris, 20 decemvrie, se rosteşte astfel:

Jurnalele reproduc o depeşă din Bucureşti care anunţă că m-am făcut vinovat de sustragerea şi de divulgarea unor importante documente diplomatice.

Permiteţi-mi să am recurs la publicitatea de care dispuneţi pentru a esplica această noutate şi a o reduce la proporţiunile ei adevărate.

Pentru a justifica revocarea mea recentă din postul ce-l ocupam la Paris guvernul d-lui Ioan Brătianu m-a acuzat de a fi compromis, prin grave neglijenţe în îndeplinirea misiunii mele în Anglia, interesele ţării mele în cestiunea Dunării.

Onoarea mea era atacată. A trebuit să răspund, publicând o corespondenţă schimbată în acea epocă între d. Brătianu şi mine, care espune vederile noastre reciproce asupra purtării ce se cuvenea a se ţine. Ea nu trădează încrederea nici unui guvern, nu destăinuieşte nici un secret de stat ea constată pur şi simplu că mi-am făcut datoria.

Primiţi etc.

Considerând lucrul mai de aproape, d. Ioan Brătianu îndeosebi n-ar avea tocmai cuvânt să se supere de publicarea în cestiune. Depeşă de fericită concepţie prin care recomandă ambasadorului o atitudine defensivă în cestiunea dunăreană, atât de defensivă încât [să] se învârtească pe terenul recunoscut şi mlăştinos al promisiunilor Boerescu, l-a curăţit atât de deplin în faţa Austro-Ungariei încât d-nii de la Viena, deşi fac oarecari greutăţi în privirea satisfacţiunii ce va fi silit [a] da, totuşi dau acestor greutăţi mai mult aerul unor cochetării din esces de virtute decât al unor îngrădiri serioase.

Daca poate fi cineva supărat e numai d. Boerescu. Arareori s-a văzut o atât de completă lipsă de idei în materie internaţională ca în depeşa prin care marele om de stat recomandă o atitudine atât de espectativă şi de tăcută încât nici să nu se bage de seamă că există o cestiune dunăreană. Surprins asupra profundităţii planurilor sale, pline de meşteşug şi adâncime, d. Boerescu a şi exprimat via sa indignare asupra acestei publicaţiuni.

Dar aceste supărări nu ne prea privesc. Singura cestiune care ne preocupă este dacă d. Callimach catargiu nu se înşală cumva când crede că publicaţiunea sa e cu totul inofensivă în privinţa părţii meritorie a cestiunii Dunării.

În hârtiile publicate se citează numele unui consiliar al M. Sale Britanice şi i se atribuie, deşi nu tocmai cu toată preciziunea, oarecari vederi proprii în cestiunea dunăreană. Fără îndoială Austria putea cunoaşte acele vederi şi pe alte căi decât publicarea de documente române şi, dacă nu i se spune nimic nou Austriei şi nimic poate ce-ar fi avut a tăgădui însuşi ministrul englez, totuşi calea puţin uzitată a publicării premature de documente nu credem că ar conveni tocmai mult puterii care au avut bunăvoinţa de-a ne sprijini cu oarecare căldură în cestiunea aceasta.

Fără a împărtăşi indignarea de comedie a virtuţilor gingaşe, întoarse şi pe dos şi pe faţă, a ilustraţiunilor parlamentare din partidul roşu, totuşi credem că fostul ministru plenipotenţiar ar fi făcut mai bine să amâne o satisfacţiune atât de lesne de căpătat, deşi recunoaştem toată gravitatea provocării şi toată falsitatea situaţiei sale faţă cu lumea în care trăieşte, dacă şi-ar fi impus tăcere.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro