Pe când am reprodus şi comentat ştirea despre dizolvarea societăţii „Arboroasa” nu cunoşteam deloc amănuntele afacerii, dar am presupus îndată că telegrama trimisă de studenţi cu ocazia serbării comemorative a lui Grigorie Vvd. Ghica va fi fost unul din cele mai de căpetenie cauze pentru procederea, repetăm, prea aspră, contra tinerii reuniuni.
Telegrama adresată primariului de Iaşi e următoarea:
Cernăuţi, 13 octomvrie.
D-lui primar de Iaşi,
„Arboroasa”, Societatea junimei române din partea detruncheată a vechei Moldove aduce condolenţa membrilor săi pentru domnitorul decapitat.
Comitetul.
Curierul Balassan” comunică următoarele detalii:
Telegrama aceasta fu întrebuinţată ca mijloc pentru a învinui pe Societatea ce lucrează pentru răzvrătirea ordinei, pentru pregătirea unei răscoli şi a[ltele]. Procurorul şi comisarii se transportară în localul „Arboroasei”, unde găsiră prezenţi pe mai mulţi membri. Procurorul începu percheziţia, confiscă toate dosarele, actele şi biblioteca societăţii, precum şi întreaga ei avere în suma de vreo 5000 fl. v. a. sau 10000 fr. Procurorul terminându-şi perchiziţia şi confiscarea, declară arestaţi pe toţi membrii prezenţi a „Arboroasei”, iar comisarii-i conduseră la penitenciar, unde fură aruncaţi, fiecare aparte, în câte o temniţă singulară.
Parchetul Tribunalului din Cernăuţi nu se mulţumi numai cu atât, ci începu a urmări pe toţi studenţii români de la Universitatea de acolo, a face perchiziţii pe la casele lor, precum şi pe mulţi alţi români notabili din Cernăuţi şi Bucovina. Procurorul intentă „Arboroasei” şi membrilor ei proces de „naltă trădare” fiindcă:
- Comitetul trimisese telegrama sus-citată către primarul Iaşului.
- Că, cu ocazia unei mici serbări, membrii „Arboroasei” rădicară toaste în sănătatea românilor, a domnitorului Carol I şi a vitezei armate române.
- Că au fluierat în clasă pe profesorul de dreptul roman când îşi permise acesta să insulte naţiunea română, şi
- Fiindcă Societatea „Arboroasa” a stat în corespondenţă cu Ministerul Instrucţiunei Publice din România spre a obţine o subvenţiune, ce i s-a acordat în suma de 250 lei noi pentru a-şi înavuţi biblioteca.
Arestaţi au fost: d-nu Varonca, stud. teolog şi în filozofie în anul III; Popescul, stud. scol. şi filoz. din anul IV; Porumbescul (Golembiovski), stud. în filozofie anul II; Coca, absolvent de teolog.; Stoian, absolvent de teolog. şi student în drept şi Sireteanu, student teolog şi în drept. În acelaş timp au fost urmăriţi şi alţi studenţi, din cari mulţi au fost siliţi a se refugia. Totodată s-a făcut perchiziţii şi la societatea academică România jună din Viena. Nu avem nevoie a repeta că punctele 2, 3 şi 4 nu pot forma în nici un caz puncte de acuzare. Austria este un stat constituţional şi cetăţenii ei sunt liberi a-şi manifesta simpatiile lor pentru popoare sau suverani cari trăiesc în pace şi în bună înţelegere cu împărăţia. Cităm drept dovadă manifestările ungurilor pentru turci, ale slavilor pentru ruşi ş. a .m.
Fluierarea profesorului Schifner este iarăşi o abatere prevăzută de legile academice şi pedepsirea ei e de competinţa rectorului, în fine subvenţiunea, nu cerută, ci acordată de Cameră, după propunerea d-lui Grădişteanu şi numai pentru scopuri de cultură, nu constituie nici un fel de abatere. A fost poate o imprudenţă din partea Camerei liberale de a-şi dura „popularitate” făcând zvon şi discuţie publică din asemenea lucru, dar pentru studenţi nu este nici im-prudent măcar de a primi sume ce li se dăruiesc.
Cât despre punctul întâi, am adus în unul din numerile trecute părerea noastră, pe care credem a o putea repeta în câteva cuvinte.
Telegrama aceasta au fost provocată de necuviinţe mult mai grave din partea jidanilor din Bucovina. Aceşti turcofili exageraţi şi cititori înfocaţi ai „Nouăi prese libere”, cari sunt în stare să creadă orice rău despre români, vor fi manifestat în mod prea vioi simpatiile lor transdanubiene şi tinerii au răspuns. Elementul german, care joacă rolul de moderator în Austria, ar fi trebuit să înţeleagă aceasta. O admoniţiune severă din partea rectoratului ar fi fost de ajuns credem. De aceeaşi părere este şi „Presse” din Viena şi ea spune că n-ar trebui să se deie o importanţă prea mare acestei manifestări.
Tinerilor le-am da sfatul de a nu mai face manifestări politice, de a nu compromite prin mişcări precoce munca lor intelectuală şi roadele pe cari le va da odată această muncă chiar pentru naţia românească. Românul e de soiul lui înzestrat cu mult bun-simţ, el are cuminţia popoarelor care au suferit multe, cuminţia omului păţit. E imoral de a spune neadevărul, dar nimeni nu e obligat de a spune adevărul când vremea e aşa că el nu foloseşte nimănui. C-un cuvânt, a minţi e oprit, a tăcea – nu.
Va veni vremea- şi poate că nu-i tocmai departe – în care cercurile influente din Viena se vor încredinţa că este în interesul monarhiei ca românii din Bucovina să fie lăsaţi în seama liberei lor dezvoltări, vreme în care tinerii de astăzi vor fi bărbaţi şi când tocmai la ei se va face apelul de a lucra după voinţa inimei lor curate. N-ar fi păcat ca rezultatele acelui moment mai fericit să fie compromise de pe acuma prin ieşirea din rând şi espunerea luptătorilor în hărţuieli încinse nelavreme?
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X
