[„ASTĂZI FIIND PRIMA ÎNTRUNIRE …”] – de Mihai Eminescu [16 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Astăzi fiind prima întrunire a acţionarilor Băncii Naţionale vom avea fericirea s-auzim pe care dintre iluştrii patrioţi puternicii zilei l-au uns guvernator, cine a stătut, cu mila lui Dumnezeu şi voinţa reversibilităţii, Domn stăpînitor peste creditul României. Asemenea se vor alege patru directori şi patru cenzori pentru… „construirea băncii”, după cum zice organul oficios de la 14 cuptor.

Cu-o fizionomie foarte bisericoasă şi plină de cuvioşie organul guvernamental aduce aminte acţionarilor că aci „nu poate fi vorba de lupte şi de pasiuni politice; acţionarii vor avea să se gîndească cui încredinţează îngrijirea averii ş-a intereselor lor”. Ce dulce sună vorbele astea, parcă li s-ar fi tors pe limbă.

Noi, cari ştim multe în privirea subscrierilor la Banca Naţională şi am putea cita nume proprii de persoane oficiale cari au luat procure fictive de la inferiorii lor pentru cumpărare de acţii, precum şi alte procure pentru voturi, ştim bine că toate acestea sînt numai slove negre pe hîrtie albă de ochii lumii, pe cînd în fond totul este aranjat de mai nainte, iar patrioţii care vor conduce strună afacerile sînt însemnaţi demult în cartea fericirilor. E drept că între patrioţi înşişi este oarecare zavistie de focul unor asemenea posturi bine plătite, e drept asemenea că unirea concertată de mai nainte se poate compromite prin ambiţiile nutrite şi vînate într-ascuns de tagma patrioticească, dar în sfîrşit multe de-astea s-au mai întîmplat la casa marelui partid fără ca să se strice tovărăşia. Vorbe rele cîtă frunză şi iarbă, dar patriotul adevărat n-asudă de vorbă.

Ei, vorba lui Grigorie Alexandrescu „s-a schimbat boierul, nu e cum [î]l ştii”. De aci geaba s-o mai ţinea reacţia să bîrfească asupra patrioţilor că n-au stare şi învăţătură. Acu [î]şi întreiesc capitalul cu bani de hîrtie, au bancă şi directori şi cenzori, s-au făcut toţi oameni cu dare de mînă, căci le-a cîntat cucul şi le umblă plugul bine. Vorba ceea: nici n-au tăiat viţelul şi le vin muşterii după piele. De-acu mai poftească reacţia asupra patrioţilor cu vorbe ca d-alde „ţine-te pînză să nu te rupi” sau „haina asta străină a ta este?” sau „prăvălie cu chirie şi marfă pe datorie” sau altele de-astea din înţelepciunea lui Nastratin. De acum-nainte sînt oameni cu greutate, partid serios, capitalişti.

Şi cînd [î]şi închipuieşte cineva că toate aceste s-au ajuns de cătră marele partid numai prin vorbe! Patrie, libertate, egalitate, fraternitate – iată capitalul pus la mijloc de douăzeci şi patru de ani de cînd exista ziarul, astăzi guvernamental. Cine poartă plosca cu minciunile n-o duce mult, zice un proverb, dar rău zice. Se vede că a ieşit în lume pe alte vremuri, cînd vorba nu se trecea cu una cu două, pe cînd patriotismul nu era lucrativ şi martiriul nu devenise reversibil. În vremea noastră, cine ştie s-o ia mai subţire acela ajunge mai departe.

Nu-i vorba, tot urma alege, încît mult ne-am bucura să fie cum zice lumea, iar nu cum ştim noi; dar deocamdată patrioţii se bucură că ajung oameni mari şi cu greutate.

Bucuria acţionarilor se cam deoache ea din capul locului. Şase luni de zile cel puţin acţionarii n-au să ia decît vro 3% de la capitalul lor. O esplică „Românul” asta, bine o esplică şi curat. S-a făcut greşeală la votarea legii, căci nu s-a prevăzut că, pentru tipărirea biletelor de bancă, vor trebui vro şase luni de zile. Operaţiile proprii ale marelui institut de credit nu pot începe decît la sosirea biletelor, ce se vor tipări în străinătate; pîn-atuncea operaţiile nu se vor face decît asupra numerarului metalic, adecă te miri ce şi mai nimică. Apoi dacă nici curge, nici pică, n-au de unde lua nici acţionarii vrun folos acătării. Bănuiască ei ori nu bănuiască, dacă s-a făcut greşeală, n-avem încotro. „Acest neajuns însă

– adaogă foaia oficioasă – nu poate avea cea mai mică înrîurire asupra viitorului”. Se-nţelege că nu; numai acţiile vor scădea şi nimic alta.

Această greşeală, mărturisită de ziarul guvernamental atît de tîrziu, şi anume în momentul chiar a primei adunări a acţionarilor, ne dă nouă multe de gîndit. dacă le-am spune însă pe toate ni s-ar zice că-ncercăm a strica creditul junelui institut, ş-ar fi păcat de Dumnezeu; nu ne-ndurăm. Am dori să ştim numai dacă comanda acelei tipăriri de bilete se va face înainte sau după ciudatele mişcări cari se prepară din toate părţile dincolo de hotarele noastre. Ni se pare că guvernul, avîndu-şi asigurată majoritatea personalului băncii, va imprima acestei manipulaţii celeritatea ce-o va crede de cuviinţă.

După cît ştim rezultatul alegerilor acestora îl interesează foarte mult pe d. Brătianu, care a sosit anume de la Măgura spre a asista la triumful vechei sale idei privitoare la emiterea de bani de hîrtie. Napoleon I, în campania sa din Rusia, se ocupa cu statutele teatrului francez; d. Brătianu, în mijlocul preocupaţiunilor crizei interne şi a complicaţiilor esterioare, gîndeşte la alegerea personalului băncii. Aşa sînt oamenii mari; la toate celea se gîndesc deodată.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *