[„CALUMNIARE AUDACTER …”] – de Mihai Eminescu [25 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Calumniare audacter semper aliquid haeret. De douăzeci şi patru de ani conservatorii n-au dat decît dovezi că sprijină din inimă orice instituţie liberală care ar asigura progresul afară de exploatarea naţiei de către ignoranţi şi perverşi, de douăzeci şi patru de ani pe de altă parte „Românul”, cu toate dovezile de contrariu, îşi atribuie sie şi partidului său introducerea reformelor liberale şi ne taxează de reacţionari. Publicul mare, căruia nu i se definesc exact cuvintele, ajunge astfel a crede că nu are în faţă-i mai mari inamici ai libertăţilor decît pe conservatori şi mai mari amici ai progresului decît pe roşii, pe cînd tocmai contrariul e adevărat.

Conservatorii au comis într-adevăr o greşeală. În acest sfert de secol trecut ei au crezut că purtarea lor francă, mărturisirea adevăratelor lor principii în Parlament ar fi de ajuns pentru a invalida calomnia unor adversari cari administrau zilnic prin foaia lor publicului cuvenita doză de minciună, de ignoranţă, de otravă socială. Ei au fost destul de optimişti de-a crede că cel ce-şi primejduieşte mintea şi inima citind organe roşii se simte totodată dator de-a controla zisele foii prin cele ce se rosteau şi se votau în Parlament. Ei nu aveau idee, se vede, că legea fizică a inerţiei îşi are analogia sa în lumea morală, în lenea intelectuală a cititorilor de gazete şi că oamenii se măgulesc a fi gîndit singuri şi a se fi convins cînd ei n-au fost decît amăgiţi pe neştiute de către nişte şarlatani politici.

Am afirmat că instituţiile liberale de azi sînt în cea mai mare parte opera partidului conservator.

„Românul” o contestă.

Cel ce afirmă cată să probeze. Deci vom proba.

Se ştie că în Moldova nu există roşii. Liberalii de acolo s-au numit fracţionişti şi au fost aproape totdeuna în opoziţie. Principiile lor politice se-ntemeiază pe doctrinele răposatului Simeon Bărnuţ, iar acestea din urmă au drept izvor o adunare eclectică de principii din dreptul roman şi din doctrinele etice ale filozofiei germane. La dreptul vorbind nu au a face nici în clin, nici în mînecă cu roşii din Ţara Românească, căci toată seria de principii e atît de deosebită de-a roşilor pre cît e de departe Blajul de Cayenne. Afară de aceea în timpul în care reforma constituţională s-a aşternut pe hîrtie fracţiunea mai nu exista; ea s-a format cu mult mai tîrziu. Principiile toate însă ale Constituţiei actuale au fost votate în unanimitate de Adunarea ad-hoc din Moldova şi au devenit programul întregei dezvoltări a statului român.

Să luăm dar pe rînd voturile acelei Adunări, hotărîtoare pentru întreaga dezvoltare ulterioară. În şedinţa de la 7 octomvrie se votează:

  1. Autonomia Principatelor în cuprinderea vechilor capitulaţii de la 1393, 1460, 1551 şi 1634.
  2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub nume de România.
  3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.
  4. Neutralitatea pămîntului Principatelor.
  5. Puterea legiuitoare încredinţată unei Obşteşti Adunări, în care să fie reprezentate toate interesele naţiei. În şedinţa de la 25 octomvrie, acelaşi an, se votează:
  6. Religia domnitoare în România este religia ortodoxă a Răsăritului. Exerciţiul celorlalte culturi recunoscute este liber, însă cu restricţia prevăzută în capitulaţii.

În şedinţa de la 29 octomvrie:

  1. Privilegiile de clase vor fi desfiinţate în România.
  2. Egalitatea tuturor românilor înaintea legii.
  3. Aşezarea dreaptă şi generală a contribuţiilor în proporţie cu averea fiecăruia fără deosebire.
  4. Impunerea tuturor la conscripţia militară.
  5. Accesibilitatea pentru toţi românii la funcţiile statului.

 

În şedinţa de la 31 octomvrie:

  1. Respectul domiciliului şi al libertăţii individuale.
  2. Supunerea fiecăruia numai la judecătorii prevăzuţi prin legi.
  3. Comisii sau tribunale escepţionale nu se vor înfiinţa în nici un caz. În şedinţa din 4 noiemvrie:
  4. Recunoaşterea neatîrnării bisericii ortodoxe a Răsăritului din Principatele Unite de orice chiriarhie, păstrîndu-se însă unitatea credinţei cu biserica ecumenică a Răsăritului în privinţa dogmelor.
  5. Înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale pentru treburile duhovniceşti, canonice şi disciplinare, unde va fi reprezentată şi preoţimea de mir a fiecării eparhii.
  6. Nici odinioară şi nici într-un chip mitropoliţii sau episcopii ţării nu vor putea fi aleşi dintre străini sau dintre împămînteniţi.

În şedinţa de la 6 noemvrie:

  1. Puterea esecutivă şi legiuitoare să fie despărţite în România.
  2. Străinii petrecători în Principate să fie supuşi jurisdicţiei ţării fără intervenţia consulatelor. În şedinţa de la 9 noiemvrie:
  3. Puterile garante să recunoască vechiul şi neprescriptibilul drept al Principatelor Unite de a-şi regula ele singure relaţiile lor comerciale cu alte staturi.

În şedinţa din 18 noiemvrie:

  1. Deplina neatîrnare a părţii judecătoreşti de puterea curat administrativă.
  2. Inamovibilitatea judecătorilor. Modul se va hotărî prin o lege votată de Adunarea legiuitoare viitoare. În şedinţa de la 20 noemvrie:
  3. Responsabilitatea miniştrilor înaintea Adunării generale.
  4. O lege specială, votată de Adunare în cea dentîi sesiune, va statornici tribunalul însărcinat cu judecarea miniştrilor puşi în acuzaţie de Adunare.
  5. Miniştrii osîndiţi în nici într-un caz nu vor putea fi iertaţi de şeful statului. Ş.a.m.d.

Şi cine erau raportorii Adunării acesteia pentru propunerile votate, cine oratorii şi apărătorii reformei constituţionale a României?

Vază-se Buletinul adunării: Lascar Catargiu, Epureanu, Petru Mavrogheni, Anastasie Panu (n-a fost nicicînd roşu), Dimitrie Ralet, Vasile Sturdza, Constantin Hurmuzache.

Toate hotărîrile acestea se luau, precum am mai spus-o, cu unanimitate de voturi căci nu existau partizi în Moldova. Să vedem acuma din cine se compunea această Adunare? Din Fundeşti, Pătărlăgeni şi Costineşti?

Iată-i citaţi, pe rînd, pe toţi mirenii: vornicul Costache Rolla, vornicul Dimitrie Miclescu, clucerul Bădărău, d. Danilă Bălan, vornicul Anastasie Panu, aga Anast. Fătu, spătarul Cozadini, maior Malinescu, vornicul Mihail Cogălniceanu, aga Iancu Docan, pitarul Gheorghe Masian, d. Dumitru Savin, postelnicul Costachi Vârnav, vornicul Dimitrie Rallet, spătarul Neculai Cananău, clucerul Ştefan Călin, Simeon a Stancei, vornicul Sevastian Cananău, aga Alecu Jian, vornicul Alecu Forăscu, Costachi Morţun, Toader sin Pavel, postelnicul Dim. Grigoriu, vornicul Grigorie Balş, postelnicul Mihai Jora, comisul Vas. Zaharia, Const. sin Vasile Ostahi, aga Dim. Gheorghiad, logofătul Gheorghieş Sturdza, logofătul Const. Sturdza, vornicul Cost. Hurmuzache, d. Ioan Levârdă, aga Grigorie Vârnav, aga Cost. Roset, spătarul Dim. Cracte, d. Ion a Babei, comisul Petre Brăiescu, vornicul Iord. Pruncu, pitarul Chirilă Ciocîrlie, d. Ioan Roată, d. Gheorghe Ilie, vornicul Vasile Sturdza, postelnicul Alecu Tiriachiu, serdarul Ion Hrisanti, Vasile Balaiş, spătarul Const. Iacovachi, vornicul Lascăr Catargiu, postelnicul Ioan Fotea, postelnicul Gheorghe Vârlan, Răducanu Sava, vornicul Cost. Negri, maiorul Alecu Cuza, vornicul Grigorie Şuţu, vornicul Manolaki Costaki, medelnicerul Vasilie Nicolau, d. Vasile Stan, aga Manolache Costin, spătarul Nic. Carp, spătarul Sandu Miclescu, nobilul Const. Sturdza, d. Ioniţă Olariul, d. Ioniţă Ghidionescu, vornicul Petre Mavrogheni, vornicul Nicu Catargiu, slugerul Nic. Bosie, Pandele Croitoru, colonelul Nic. Iamandi, Dimitrie Vesiliev Romov, Lazar Galiardi, vornicul Ioan Cantacuzino, aga Grigorie Costachi, Constandin Ştiun, Timofti Sacalov, logofătul Alecu Balş.

Iată o Adunare compusă din privilegiaţi, din boieri, condusă de vornici, care abroagă privilegiile, proclamă unirea României, egalitatea cetăţenească, despărţirea puterilor publice, responsabilitatea ministerială, inviolabilitatea domiciliului şi a persoanei, libertatea conştiinţei ş.a.m.d., adecă toată zestrea constituţională a Apusului, bineînţelegîndu-se, fără preţiosul concurs al Costineştilor, Fundeştilor, Pătărlăgenilor, adică fără tagma patrioţilor roşii.

Apoi aceştia reacţionari sînt?

Dar Constituţia actuală nu s-a votat de o Adunare al cărei prezident, deci reprezentant al majorităţii, era d. Epureanu?

Ceea ce nu stă însă în acele voturi ale Adunării ad-hoc e: ca oameni cu patru clase primare să fie redactori de gazetă şi directori de bancă, ca advocaţi de mîna a doua să fie directori de drum de fier, ca jucători de cărţi de profesie să fie deputaţi, ca scabroase afaceri să se facă muşama, ca tejghetari să ia în primire lucrări publice, ca Fundeşti şi Pandravi să fie numiţi cavaleri ai Stelei României, ca să se ia împrumut milioane de franci de la un stat vecin fără a-i trece în socoteli, ca să se urce în trei ani cheltuielele statului cu 34 la sută, ca să se treacă Dunărea cu război fără zapis şi chezăşie ş.a.m.d.

Iată lucruri pe cari nu le-a votat Adunarea ad-hoc şi care nu stau nici în Constituţia actuală. Lupta, aşadar, nu e între principii, ci între pretextarea mincinoasă de principii cu care s-acopăr turpitudinile unei demagogii corupte şi între realitatea instituţiilor liber[al]e pe care le cere ţara şi noi.

Oare o mai cuteza „Românul” a nega conservatorilor paternitatea instituţiilor liberale şi după aceste citate? O mai cuteza să vie cu poveşti de la Anadan Babadan, precum că d. C.A. Rosetti ar fi făcut parte din ceata lui Tudor Vladimirescu pe cînd nu era încă pe lume?

Cît e de atunci? Douăzeci şi trei de ani, adică tot cam atîta e de cînd spune „Românul” zilnic neadevărul c-ar fi existînd reacţie în ţară.

Există într-adevăr o luptă şi n-o tăgăduim. O luptă între ideea unui stat cu instituţii liberale şi solid organizat şi între o demagogie lacomă de cîştig fără muncă care a azurpat numele de partid politic, făr-a fi decît o societate de neomenoasă exploataţie a poporului românesc.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *