[„CÂND ONOR. D. IOAN BRĂTIANU S-A RETRAS…”] – de Mihai Eminescu [6 iunie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Când onor. d. Ioan Brătianu s-a retras la Măgura pentru motive de sănătate, după ce la Herdan espusese o altă serie de motive, era de crezut că atmosfera încărcată de afacerile Mihălescu – Carada – Costinescu, de sinecurele ce şi le-au creat patrioţii de industrie, de pensiile reversibile, de cumul, de întreprinderi etc. [î]l înăduşea pe cancelarul nostru şi voia să deschiză un ventil în Cameră pentru a o răcori.

Şi în adevăr această credinţă deveni mai plauzibilă când onor. d. Dimitrie Brătianu, într-un moment de sinceritate, trimise pe hoţi la puşcărie, pe precupeţii intereselor publice la carantină. Niciodată ministru n-a pronunţat vorbe mai grave la adresa partizanilor săi ca acesta. Bătrânul Cromwell s-ar fi putut mândri cu rostirea lor; de aceea au şi fost reproduse, spre veselia Europei, de ziarele cele mai răspîndite. Un prim ministru care zice că nu mai sunt oameni oneşti în ţara aceasta şi care ameninţă că-i va face oneşti prin paragrafii respectivi ai Codului penal şi prin răcoritoarea umbră a zidurilor de la Văcăreşti e un ministru fenomen la Sybaris, care – ar merita un monument.

Credem că acest motiv ar fi fost de ajuns pentru ca Maiestatea Sa să ceară esplicări ministrului său prezident asupra înţelesului şi întinderii vorbelor ce le întrebuinţase.

Avea şi are de gând d. Dim. Brătianu să guverneze înainte sprijinit de o majoritate căreia i-a adresat şi care a fost capabilă a suporta asemenea epitete? Nu ştie prezidentul Consiliului că, pe cât timp aceşti oameni formează majoritatea Camerei, ei sunt neresponsabili, că nici un judecător de instrucţie nu i-ar putea scoate din menajeria sacrosanctă? Nu ştie ministrul prezident că cel dendâi mijloc de a-i trage la răspundere este disoluţiunea şi alegerile nouă?

După cât se vede însă hoţii buni de puşcărie şi precupeţii intereselor publice buni de carantină vor continua a face legi şi a guverna.

E ciudat aceasta, dar aşa e scris în cartea sorţii ca în ţara noastră să nu se facă mai bine. Ca la noi la nimenea. Şi într-adevăr, cum şi la ce s-ar face mai bine? Unul face revoluţie pe faţă şi e numit adiutant domnesc; altul înjură Domn şi Doamnă prin pasquiluri pretinse satirice şi e decorat cu medalia Bene-merenti; altul ia pensie reversibilă de la monarhia ereditară, iar fiu său ce trăieşte din această pensie bea la Paris în sănătatea Republicei Române; contra altuia se face cercetare criminală pentru cărăturile Warszawsky şi el continuă a fi director de ministeriu în timpul întregei cercetări, împreună cu tovărăşia de Chiriţopoli cu cari populase prefecturile în predmetul lucrativelor afaceri ! Ţara vede, se zbate; însă colegiile electorale sunt falsificate deja prin introducerea în liste de alegători frauduloşi: ţara legală e în minoritate faţă cu ţara cavalerilor de industrie.

Cum să se facă mai bine şi la ce s-ar face? Milionul de oaspeţi în hanul Americei dunărene îşi caută de afaceri şi-i au în buzunar pe patrioţii de industrie. A lor e ţara cu d. Brătianu cu tot şi lor le convine guvernul. La ce s-ar schimba? Pentru Terinte din Vaslui or Bucur din Breaza nu se schimbă un lucru atât de subţire precum e guvernul din Sybaris.

Din acest punct de vedere „Românul „ nu are decât dreptate dacă prin şirurile următoare se opune disoluţiunii Adunărilor şi venirii unui alt guvern.

Care rege însă putut-a chema la guvern nişte simpli indivizi? Şi toţi ştiu că fosta partită, ce se zicea conservatoare, nu mai esistă.

Mulţi dintre bărbaţii cei eminenţi din acea partită au părăsit-o. Fapt clar, pozitiv şi de cea mai mare gravitate.

Puţinii cari au mai rămas sunt divizaţi în ideile lor politice. Ţara toată ştie diviziunea ce s-a produs prin „Timpul” chiar între dd. Lascar Catargi şi Maiorescu.

D. Carp a spus în Cameră c-acea partită n-are o programă serioară, conservatoare şi naţională, ş-a expus naţiunii programa dumisale.

Domnul Carp a rămas singur şi partita în care era este fără programă şi foarte strenţuită. Astfel dar pretinşii conservatori nu pot veni la guvern, pentru că nu mai sunt o partită.

Nu mai sunt o partită căci nu au o programă clară şi cunoscută naţiunii şi Europei şi sunt părăsiţi de către mulţi din bărbaţii cei emininţi pe cari naţiunea îi cunoaşte.

Nu mai sunt conservatori, căci faptele au dovedit c-adevăraţii conservatori au fost şi sunt membrii partitei liberale naţionale.

Toate bune şi frumoase. Să admitem că programul nostru e necunoscut, deşi l-am spus şi l-am rezumat de atâtea ori în două cuvinte.

Care e însă programul d-voastră, clar şi cunoscut naţiunii şi Europei? Dacă al nostru e neclar şi necunoscut, nu s-ar putea să vedem odată ceea ce numiţi programul d-voastră? De atâţia amar de ani tot vorbiţi de existenţa unui program roşu, pe care nimeni în lume nu-l cunoaşte, încât ar fi o adevărată binefacere pentru partidul d-voastră, pentru cititorii „Românului”, pentru naţiune şi – haiti, fie – pentru Europa dacă l-aţi reproduce odată acel misterios program îngropat în negurile unui trecut de patruzeci de ani, îngropat în poeziile neogreceşti ale lui Serurie şi în traducerile din neogreacă ale d-lui C.A. Rosetti. Daţi ‘l pe faţă odată să vedem cari – i simbolul de credinţă a nouăi Bizanţe, dogmele patriotismului de industrie?

Nouă ne e necunoscut şi credem că şi ţării întregi.

Daca ar întreba însă cineva care e adevăratul program al partidului roşu am arăta că, afară de tendenţa generală de cumul, nepotism, păsuieli, diurne ş.a., momentan el cuprinde două puncte, a căror realizare, după cât se spune, se va încerca de către patrioţi.

Întâiul punct al programei recente este răscumpărarea drumului de fier Cernavoda – Chiustenge. Se zice deocamdată că, afară de cumnatul d-lui C.A. Rosetti, celebrul d. Grant, atât prezidentul Camerei cât şi cel al Senatului ar fi având o dragoste deosebită pentru acest proiect de răscumpărare. Compania Cernavoda – Chiustenge cerea 9 milioane pentru acest drum. În urma dragostei trinităţii bucureştene preţul s-a urcat la 17 milioane.

Al doilea punct al programei e milionul lui Aristid… Aristid al d-lui Grădişteanu. Cestiunea aceasta devine foarte spinoasă când cugetăm că d. Brătianu este la putere împreună cu ai săi, că o mulţime de oameni sunt în daraveri cu statul şi că, la putere fiind dumnealor, oamenii, vrînd – nevrînd, cată să bage mâna ‘n buzunar spre a împlini milionul subscripţiei naţionale. dacă roşii n-ar fi la putere, altceva. Dar aşa subscripţia seamănă mult a spoliaţie cu mâna armată.

Iată programul real până ce „Românul” va binevoi a ne da pe cel ideal, după care pretinde că se mişcă coreligionarii lui politicii.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *