Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Cele două preocupări ale zilei sunt întâlnirea între împăratul Austriei şi al Rusiei şi pretinsa întrevedere între d. Gambetta şi principele de Bismarck.
Întâlnirea între cei doi împăraţi se vesteşte de câteva săptămâni, fără a se putea indica localitatea măcar în care ar avea să fie. Unii indică Varşava, alţii localitatea Graniţa, dar cu mai multă stăruinţă se citează târguşorul Krszezovice (Crşejoviţe ), unde împăraţii ar fi având să se întâlnească într-un castel al familiei Potocki.
Despre însemnătatea acestei întâlniri baronul Haymerle ar fi zis că atât alianţa celor doi împăraţi cât şi tendinţa de-a se reapropia de Rusia se ‘ntemeiază mai cu seamă pe dorinţa pe care Curţile o au de-a impune linişte mişcării republicane şi socialiste din Europa. Preocuparea că exemplul Republicei Franceze ar putea să afle imitatori în Italia şi în alte state, turburarea ascunsă însă permanentă în Rusia, cestiunea socială în Germania, tendenţele centrifugale ale unor grupuri din Austro-Ungaria, toate acestea la un loc sunt de natură a inspira îngrijire marilor monarhii ale continentului nostru.
Dacă însă întâlnirea n-ar avea în vedere decât pericolele ce reies pentru formaţiunile monarhice din tendenţele ultraegalitare ale secolului nostru ea n-ar fi decât reân [noirea ] [acelei] alianţe, reînnoirea acelei politici conservatoare care a urmat după căderea lui Napoleon I.
Se poate însă ca în cercul consideraţiunilor politice ale întrevederii să intre şi alte cestiuni, între altele acelea pe cari le-au creat Tractatul de la Berlin.
Vro câteva zile i s-au pierdut urmele d-lui Gambetta. Unele organe susţin c-ar fi fost văzut la Bruxelles, altele ‘l fac să călătorească prin Elveţia, dar cea mai răspândită din toate versiunile era că ar fi fost văzut în Germania şi c-a avut o întrevedere cu principele de Bismarck la Varzin.
D. de Blowitz, corespondentul cunoscut al ziarului „Times”, luând de obiect această călătorie misterioasă a dictatorului francez în Germania, crede că scopul ei n-a putut fi decât o întrevedere cu cancelarul şi citează pentru aceasta motive cari par plauzibile.
La 1878 d. de Blowitz se afla, în timpul Congresului, la Berlin şi a avut de mai multe ori ocazia de-a vedea pe principele de Bismarck. În una din aceste conversaţii se vorbea de d. Gambetta. La auzirea acestui nume cancelarul exclamă:
– Gambetta? lată un om pe care aş voi să-l văz înainte de-a muri. Orice s-a zice, e un om foarte remarcabil. Întrece c-un cap pe toţi compatrioţii lui. E un fermecător, se zice; cu toate acestea fermecătorii n-ar fi mari oameni de stat după cum se crede.
-D. Thiers mi-a spus într-o zi, replică d. de Blowitz, că şi d-ta eşti un fermecător, dar aceasta nu te-a împiedecat de-a fi un mare om de stat.
– Da, dar de reputaţia aceasta nu mă bucur în Germania.
Corespondentul ziarului englez văzu în insistenţa cancelarului de a-i vorbi de d. Gambetta o invitare indirectă de a-i pregăti o întrevedere. El se grăbi a-i vorbi principelui de Hohenlohe şi baronului Holstein, unul din consilierii intimi ai principelui, cari amândoi au fost asemenea de această părere, ba s-au discutat chiar condiţiile în care s-ar putea pune la cale o asemenea întrevedere.
A doua zi d. de Blowitz, crezând că baronul Holstein va fi avut timpul de a comunica principelui conversaţia ce o avuseră, a voit să afle ceva despre dispoziţiile cancelarului.
Baronul [î]i răspunse:
Trebuie să înţelegi că o asemenea întâlnire e o afacere gravă, de care nu poate fi chestie decât după ce se vor fi cumpănit bine urmările ei. Cancelarul e convins că d. Gambetta e destinat peste puţin să exercite nu numai puterea în Franţa, ci o putere de un caracter decisiv chiar.
Cancelarul vrea pacea. El ar vrea să vază mai deaproape pe-un om de la care va putea atârna pacea ori războiul. Vrea să-şi formeze o idee despre ceea ce gândeşte d. Gambetta în această privinţă. Dar această întâlnire trebuie să fie o apropiere. Trecutul să rămâie trecut. Cei doi oamenii de stat au luptat unul în contra altuia, fiecare pentru ţara lui. Ceea ce-i făcut e făcut, silinţele momentului nu pot privi decât viitorul.
Deci trebuie să se înlăture tot ce-ar putea altera caracterul şi obiectul acestei întrevederi. Nu se poate face nici o propunere care să întâmpine un refuz sau un eşec. Nu poate fi vorba nici de-un compromis, nici de retrocesiune, nici de modificarea tractatelor în vigoare.
Nici principele, nici împăratul n-ar putea să îngăduie o discuţie asupra acestui punct. Dar o întâlnire între cei doi oameni de stat, în care şi unul şi altul s’ aducă intenţii pacifice, fiind pătrunşi de datoriile ce le incumbă, n-ar putea fi decât fecundă în rezultate fericite, chiar dac’ ar renunţa fiecare din ei la satisfacerea personală de-a triumfa unul asupra celuilalt.
Întors la Paris, d. de Blowitz a avut ocazia de-a raporta d-lui Gambetta ceea ce d. de Bismarck [î]i zisese. Era hotărît a-i vorbi de întrevedere, dar s-a sfiit înaintea responsabilităţii care putea să cază asupră-i în această afacere.
Corespondentul foii engleze adaogă că amănuntele pentru punerea la cale a întâlnirii au putut să aibă loc şi fără el şi că petrecerea d-lui Gambetta în Germania a putut să aibă de scop întâlnirea cu cancelarul.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII
