[„JOI S-A ADUNAT ÎN SIBIIU…”] – de Mihai Eminescu [4 octombrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Joi s-a adunat în Sibiiu congresul bisericesc al românilor răsăriteni din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească. „Pesther Lloyd” relevă că acest congres merită o deosebită atenţie, pentru că în el se va decide înmulţirea diecezelor române. Se va propune anume crearea a două dieceze încă. O parte ar voi ca nouăle episcopii să fie una la Făgăraş (deci în Ardeal), alta la Oradea Mare; alţii propun ca amândouă diecezele să fie dincolo de munţii Ardealului, şi anume una în Timişoara, alta în Orade ; iar mitropolia Ardealului să rămâie tot atât de mare precum este, dându-i-se doar în ajutor mitropolitului un episcop coadiutor.

Amândouă mitropoliile din Ardeal, cea răsăriteană şi cea greco – catolică, au una şi aceeaşi origine. Din evul mediu încă exista archidieceză răsăriteană în Alba-Iulia, ai cărei mitropoliţi se sfinţeau de către mitropolitul din Bucureşti, ca exarh al patriarhiei constantinopolitane. Pe la începutul secolului trecut au început convertirea unui număr de români la ritul greco – catolic, de unde a urmat prefacerea mitropoliei din Alba-Iulia în mitropolie greco – catolică. Românii cari n-au primit uniunea au urmat paralel viaţa lor bisericească cu acei ce o primiseră, până ce în sfârşit Şaguna la 1864 izbuti a reînfiinţa mitropolia răsăriteană, care curând [î]şi înfiinţă două episcopii, la Arad şi la Caransebeş.

După datele statistice publicate în anul 1873 credincioşii bisericii române greco – răsăritene de sub Coroana Ungariei sunt 1 609 169. Afară de 40 000 de români cari se ţin de episcopia Vârşeţului, ei sunt împărţiţi astfel: arhidieceza din Sibiu 715 928; dieceza Aradului 558 880; dieceza Caransebeş 335 360.

Faţă cu cererea de-a se mai înfiinţa două dieceze, „Pesther Lloyd” doreşte ca, la executarea acestui proiect, să se creeze astfel de organe bisericeşti nouă, cari pe lângă cultura şi creşterea coreligionarilor, să observe şi acele îndatoriri pe care orice cetăţean, de orice naţionalitate sau confesiune, trebuie să le respecte, precum respectă învăţăturile bisericii sale.

Desigur că aceste îndatoriri tot atât de sfinte ca ale bisericii sunt, după ideea ziarului oficios, acelea cari privesc statul unguresc. La acestea nu ar fi de observat decât că învăţăturile bisericii sunt foarte statornice, soarta statului unguresc însă cam nestatornică. Într-un conflict care s-ar putea isca vro odinioară între Casa habsburgică şi statul unguresc, precum a fost cel de la 1848, legea răsăriteană prescrie să ţii per fas et nefas cu împăratul. Cu această ocazie o mulţime de îndatoriri pe cari „orice cetăţean cată să le respecte” încetează de sine şi se nasc din contra o sumă de alte îndatoriri mai grele, al căror exerciţiu însă ar fi poate îndreptat contra statului specific unguresc, neâncetând de-a fi îndatoriri patriotice şi morale. în genere „îndatoririle ce fiece cetăţean cată să le respecte „ sunt sub coroana Sf. Ştefan o cestiune de apreciaţie. dacă românii ar face în socoteala lor ceea ce ungurii făceau şi fac, asemenea în socoteala lor, ar fi taxaţi de către aceştia de trădători de patrie s. a. m. d.

Noi credem din contra că la înfiinţarea nouălor dieceze consideraţii politice ungureşti nu trebuie să joace nici un rol.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.