[„«LE RENSEIGNEMENT PARISIEN » SCRIE…”] – de Mihai Eminescu [18 octombrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

„Le Renseignement parisien „ scrie în cestiunea Dunării următoarele:

La 7 noiemvrie Comisia Europeană se va întruni la Galaţi.

Românii sunt fireşte foarte preocupaţi de hotărârea ce se va putea lua în cestiunea Dunării. Cestiunea aceasta e tema zilnică a discuţiunilor ziarelor din Bucureşti.

„Românul” mai cu seamă espune cu o mare putere logică drepturile României.

După ce arată că, nici în protocoalele Tractatului de la Berlin, nici în Tractatul încheiat între puteri nu se face cea mai mică menţiune de-o Comisie Mixtă sau de preponderanţa vreunui stat asupra Dunării, „Românul” declară că, din contra, rezultă din dezbaterile Congresului, precum şi din Tractatul de la Berlin însuşi în chipul cel mai absolut şi mai categoric, că executarea reglementelor de liberă navigaţiune şi de poliţie fluvială pe Dunăre, în partea râului dintre Porţile de fier şi Galaţi, e lăsată cu totul în sarcina statelor ţărmurene: România, Serbia, Bulgaria. Mai mult încă: solicitudinea Europei de-a împiedeca preponderanţa unei singure puteri asupra râului a mers atât de departe încât, atunci când baronul Haymerle a propus în sânul Congresului de-a încredinţa supraveghearea executării reglementelor de liberă navigaţiune şi de poliţie fluvială unui singur comisar, delegat de cătră Comisia Europeană, Congresul a trecut peste propunere, de teamă de-a nu încuraja prin asta acţiunea izolată a unei singure puteri pe Dunăre în paguba celorlalte.

După ce ziarul francez citează pasaje din „Românul” ajunge la următoarea concluzie :

Situaţia României e dificilă pentru că Austro-Ungaria dă o importanţă capitală propriei sale dominaţiuni pe Dunărea de Jos. Ea e susţinută de Germania în pretenţiunile ei.

Rusia e fireşte opusă estensiunii Austriei asupra Dunării de Jos. În privirea aceasta Englitera este, deşi pentru alte cuvinte, deosebite, tot de părerea Rusiei.

Totul atârnă la urma urmelor de rezoluţia ce vor lua în definitiv Franţa şi Italia.

Franţa, într-un sentiment escesiv de conciliare, a propus un proiect care, fără a acorda împărăţiei austro- ungare tot ce ea cerea, e considerat totuşi de către români ca o propunere ce sacrifică interesele lor esenţiale.

Italia, care în atâtea împrejurări a arătat cea mai simpatică bunăvoinţă pentru România, a înclinat în partea Austriei în timpul din urmă. Nu e probabil ca, după întâlnirea regelui Italiei cu împăratul Francisc Iosif la Viena, această înclinare a Italiei să scază; ea va creşte din contra.

Va fi dureros ca România, într-o cestiune de care atârnă dezvoltarea ei economică, să fie părăsită de către Occident, ea care-i o parte a Occidentului la porţile Orientului.

Am voi să credem că Occidentul întreg va înţelege în sfârşit că, pe Dunăre, interesele României sunt ale Occidentului însuşi.

Din cele de mai sus se vede că cestiunea Dunării stă rău în urma celei mai nouă constelaţiuni a puterilor europene.

Cu toate acestea nu credem că ea ar fi stat atât de rău dacă nu se făcea acea politică de duplicitate care, pe de o parte, [î]i permitea d-lui Boerescu de-a face făgăduinţe, pe de alta prefăcea rolul membrului român din Comisia Europeană pân ‘ntr-atâta într-un rol de morgă spaniolă încât să dea ocazie comisarului austriac de-a declara că al nostru e rău informat şi că, după a sa ştiinţă, există făgăduinţe pozitive făcute Austro-Ungariei.

Într-adevăr, după cât aflăm, colecţia de documente diplomatice ce o pregăteşte Ministerul austriac de Esterne pentru a o prezenta delegaţiunilor ar fi coprinzând făgăduinţele scrise negru pe alb a iluştrilor noştri oameni de stat. Ba se susţine că d. Brătianu ar fi delegat anume pe un onor. patriot cu gingaşa misiune de-a merge la Viena şi a îndupleca pe guvernul imperial să suprime publicarea acelor documente, cari ar face cu neputinţă rămânerea patrioţilor la putere.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.