[„«MONITORUL» DE IERI…”] – de Mihai Eminescu [20 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

„Monitorul” de ieri cuprinde o listă lungă de oameni decoraţi cu diferite grade ale Stelei României, iar decretul privitor la aceasta e contrasemnat de d. V. Boerescu. Între aceştia găsim nume ca Fundescu, Costinescu, Pandraf ş.a.

Pîn-acuma încalte era goana după interese materiale, după cîştig fără muncă, care dădea pricină de vorbă asupra patrioţilor. Dacă un om cu patru clase primare şi un curs de violoncel ca d. Costinescu e pentru ţara românească îndestul de învăţat spre a redige „Românul”, a fi deputat, director de bancă, ba poate ministru, desigur nu dumnealui e de vină. Oamenii astfel pot fi de vină că n-au învăţat nimic, dar societatea e şi mai vinovată dacă, în loc de împărţitori de gazete sau alergători de barieră, iese din ei directori de bancă, şi demnitari ai statului. Dacă d. Fundescu a uitat misterele bucătăriei pentru a scrie gazete şi din strănepot al vechilor faraoni s-a modernizat în strănepot al lui Traian, făcîndu-se şi reprezentant al naţiei… celei româneşti din păcate, desigur nu domnia-sa e de vină, ci acea naţie care îngăduie ca oameni fără ştiinţă de carte şi mărginiţi din fire să pretinză a o lumina, a-i dirige bănci, a-i face chiar legi. Dacă, în loc de frigare şi violoncel, iluştrii concetăţeni mînuiesc pana sau pun la cale afaceri de milioane, desigur că naţia e înjosită în ochii lumii şi ai ei proprii, că cel mai adînc dezgust trebuie să roază orice suflet onest faţă c-o asemenea stare de lucruri. Dar la urma urmelor cîţi oameni fără de merit nu ajung, prin acea ironică întîmplare ce pare a stăpîni universul, acolo unde nu li se cuvine? Oamenii, cu morala lor şi cu ideile lor de merit şi de demerit, au ajuns a face deosebiri între cap şi cap, între inimă şi inimă; pentru natură e indiferent atomul ce ajunge a face parte din vîrful copacului sau din rădăcina lui. E apoi natural ca o societate coruptă să se mîndrească cu ranele sale, să descopere bubele ignoranţei şi a perversităţii de caracter şi să arate lumii imposibilitatea existenţei sale. Înţelegem ca într-o societate atît de plină de iubire de adevăr şi de moralitate cum e a noastră delegaţi, aleşi de subprefecţi, să-l aleagă pe d. Fundescu deputat şi votator cu procuri false, pe d. Costinescu director de bancă, înţelegem chiar ca d. Cîmpineanu să se numească pe sine însuşi guvernor al Băncii, de vreme ce acest lucru stătea în mîna sa, căci semnătura domnească de întărire nu se capătă cu aşa greutate. Asemenea înţelegem ca, oriunde e cîştig fără muncă la mijloc, roşii să alerge după el. Dar ce au a face distincţiunile fără valoare materială ale statului cu toate acestea?

Într-adevăr există nebuni în ţară care, cu toată corupţiunea domnitoare, cu tot virusul demagogic care putrifică România, totuşi o iubesc pentru gloria ei trecută, pentru chiar suferinţele ei pline de amărăciune, o iubesc pentru că e muma lor, oricum ar fi. Aceşti oameni au fost în război, mulţi au murit acolo de foame şi frig, mulţi de gloanţe, mulţi au fost răniţi. Unora dintre aceştia li s-a atîrnat acest semn al Stelei României de piept, ca singură şi curată răsplătire a sacrificiilor lor.

Ei bine, să le fie ruşine de azi înainte acestor oameni de a mai purta acest semn?

Numai un om ridicat atît de de… sus ca actualul ministru de esterne, care pare a nu avea nici idee măcar despre valoarea morală a unor asemenea distincţii, a putut să le risipească aşa, amestecînd nume oneste şi cunoscute cu nume oculte sau prea cunoscute din alte cauze; numai unui om cu atîtea… tradiţii, în a căruia piept e înrădăcinată ura contra oricărui merit adevărat şi a oricărui sacrificiu dezinteresat, i-a putut veni ideea de-a depreţia pîn-într-atîta aceste semne încît să le confere, în ochii acestei dezonorate ţări, unor Costineşti şi Fundeşti. Dar nu le ajunge că dispun de avutul ţării, mai vor şi onoarea ei?

Dar, pentru numele lui Dumnezeu, onorabili Costineşti şi Fundeşti, la ce vă trebuiesc tinichelele acestea pe piept? Ştiţi ce e onoarea? Nimic. Un om moare în război şi, după ce s-alege praful de dînsul, se zice că moşteneşte onoare. Un altul descopere că nu soarele se-nvîrteşte împrejurul pămîntului, ci pămîntul împrejurul soarelui, şi-şi bate capul viaţa lui întreagă cu asemenea copilării, şi răsplata lui? Onoarea. Sînt într-adevăr o seamă de oameni curioşi în lume cărora le albeşte capul de grija altora, de grija poporului, a ţării lor ş.a.m.d. Pentru acest soi de nebuni s-au inventat aceste tinichele, nu pentru d- voastră, oameni practici şi cuminţi, care ştiţi să scoateţi din capitalul intelectual al unui abecedar cele mai mari procente, precum: deputăţie, directorat de bancă, directorat la Domenii etc. D-voastră care nu cunoaşteţi nici deşertăciunea sacrificiului, nici aceea a meritului şi cari, în taină, rîdeţi de ele între pahare, numindu-i pe cei ce le au traşi pe sfoară şi nerozi al căror număr nu se mîntuie, de ce le disputaţi pînă şi aceste tinichele, cari nici se beau, nici se mănîncă, nici cîntă cuplete franţuzeşti, nici joacă balet; nişte semne făcute pentru acea tagmă de nerozi cari trăiesc sau mor pentru… idei? Ştim că dispreţuiţi ţara, că dispreţuiţi acest popor blînd şi moale care vă îngăduie să vă jucaţi cu soarta lui … dar la ce să-i şi arătaţi prea pe faţă acest dispreţ, atîrnîndu-vă de piept chiar semnele lui de onoare, semne care nu v-aduc nici un folos … real ?

Mulţumim d-lui Boerescu pentru această lecţie ce-o dă ţării întregi. Că nu sufere de esces de iubire de ţară am ştiut-o totdeuna; dar că, dispreţuieşte într-atîta pe acest popor încît să decoreze pe un Costinescu ori pe un Fundescu cu semnele lui de distincţie, asta, o mărturisim, n-am ştiut-o încă. Ba, îl credeam chiar mai prudent pe d. ministru de externe; nu-l credeam în stare a desfide pînă la aşa grad opinia publică.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *