O TRAGEDIE ŢIGĂNEASCĂ – de Mihai Eminescu

Între mai mulţi prăşitori ţigani care lucrau cu nevestele împreună pe o moşie din ţinutul Cahulului se aflau doi în împrejurări foarte deosebite. Unul avea nevastă frumoasă, altul urîtă.

Cel cu nevastă urîtă putea să cînte:

Cîtu-i ţara şi lumea

Nu-i nevastă ca şi-a mea,

Cu cînepa cea de vară

Se joacă cînii pe-afară;

Cea de iarnă-o bagă-n tău

Şi mă pune s-o scot eu.

Untura-i pe podişor,

Capul ei cît un cuptor;

Untura-i pe căminiţă,

Capul ei cît o căpiţă;

Acum c-un an încheiat

De cînd nu s-a periat

Şi la umbra capului

Şede turma satului.

Ce haz am să merg acasă

Cînd n-am nevastă frumoasă?

Strîng în braţe-o mohîndeaţă

Şi sărut un sloi de gheaţă.

De-aceea şi-a fi gîndit şi el:

Să rămîn viţel mînzat

Lîngă cei[ce] s-o-nsurat,

Că bărbaţii au femei,

Doar nu m-or lăsa să piei.

Noaptea, după ce se culcară toţi, danciul îndrăgit foc de nevasta cea frumoasă gândi:

Pentru ochi ca murele

Ocolii pădurile,

ocoli încet ceata celor ce dormeau şi se duse lângă nevasta străină. Aceasta, gândind că este barbatul său, nu zise nimic. Dar, îndată ce băgă de samă că nu este barbatul său, s-a simţit atinsă de acest abuz şi l-a denunţat pe nopturnul cicisbeo. Acesta a fi gândit el în sine:

Cine dracu-a cunoscut

Grădină fără cărări,

Dragoste fără mustrări,

Grădină fără pârlaz,

Dragoste făr-de năcaz…

şi aştepta cu oarecare linişte esplicaţia cu bărbatul legitim.

Bărbatul începu să-l mustre şi să-i zică că i-a siluit nevasta. Danciu răspunse că a fost cu a ei voinţă. Atuncea barbatul ridică sapa şi-i crepă capul cu ea şi astfel se plini tragedia asupra căreia Curtea cu juraţi va avea a se pronunţa. De se întâmpla istoria asta între franţujii noştri, atunci am fi avut a înregistra: ) o despărţenie, ) un duel în care bărbatul legitim cădea mort, ) căsătoria între cicisbeo şi cucoana văduvită. Dar atuncea unde ar fi deosebirea între o tragedie ţigănească şi una… franţuzească?

[ iulie ]

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 327

Mihai-Eminescu.Ro