[„PE CÂND ÎN AFARĂ…”] – de Mihai Eminescu [18 decembrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Pe când în afară d. Stătescu esprimă în mod franc şi leal viile sale regrete pentru tot ce a fost considerat ca blesant de cătră guvernul Austriei, încât în privirea desfacerilor esterioare stăm bine de tot, înlăuntru se petrec lucruri ca cele relevate în şedinţa Adunării de la 14 decemvrie, cari dovedesc că şi desfacerile interne stau bine.

D. C. Mihăilescu, profesor, deci după art. 49 al legei comunale funcţionar salariat al statului, poziţie incompatibilă cu funcţiunea de membru al consiliului comunal, e ales membru în consiliul oraşului Galaţi şi de-aci primar al acelui oraş. Ministerul confirmă această numire, pe cuvintele esprimate de d. C.A. Rosetti în Adunare, că profesorul nu este funcţionar al statului, el este preot al învăţământului. În calitatea de preot şi de călugăr, cari nu sunt escluşi de la eligibilitatea în consiliile comunale, d. C.A. Rosetti a confirmat alegerea aceasta de primar.

E drept că d. Mihăilescu şi-a dat de-atunci încoace demisiunea, dar confirmarea din partea d-lui Rosetti nu încetează de-a fi incorectă.

A doua cestiune a fost cea relevată de d. C. Radu. După legea consiliului judeţean de la 1864, acest consiliu nu poate impune o contribuţiune decât cu aprobarea Corpurilor legiuitoare. Constituţiunea asemenea zice: impozitele votate de consiliile judeţene şi comunale trebuie să primească confirmaţiunea puterii legiuitoare şi întărirea Domnului.

Consiliul judeţean de Bacău însă a crezut de cuviinţă, în anul 1880, să adaoge, pe lângă două zecimi legale, o a treia zecime. A votat şi a pus în buget acea a treia zecime şi a înaintat ministerului bugetul spre confirmare. Ministerul confirmă bugetul, îl înapoiază consiliului declarând că-l aprobă, cu rezerva însă a aprobării Corpurilor legiuitoare pentru a treia zecime. Consiliul insistă să i se dea voie a percepe acea zecime şi Ministerul răspunde că poate s-o perceapă (fără aprobarea prealabilă a Camerei).

Această zecime, care s-a perceput pentru cele mai nobile şi mai bune… pretexte, la ce-a servit? A servit la ce serveşte la noi în ţară orice ban perceput din sudoarea contribuabilului: la întreţinerea unei societăţi anonime pentru esploatarea bugetului.

Astfel, fără ştirea lui Dumnezeu şi a oamenilor, prin simplă conivenţă a ministrului cu vrun grup de postulanţi de prin judeţe, se creează dări ce storc zeci de mii de franci din spatele contribuabililor, pentru ca din aceşti bani să se creeze… ce? Lefuri pentru membrii din consiliul judeţean, diurne şi altele. Toate aceste, bineânţeles, prin călcarea stipulaţiunilor formale ale Constituţiei.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro