RĂZBOIUL ORIENTAL [„ŞTIRILE ADUSE…”] – de Mihai Eminescu [27 iunie 1876]

Ştirile aduse de ziarele din Viena sunt cu mult mai clare decât cele aduse de ziarele noastre, şi stau în legătură lămurită. De aceea, spre a da înţeles telegramelor din n-rul trecut, adaogem următoarele: La o telegramă a înaltei Porţi, prin care se lăuda rezerva prinţului Nicolae de Montenegru, aceasta a răspuns abia după opt zile, adică la 20 iunie (2 iulie), mulţămind Porţei că recunoaşte ţinuta sa leală dar declarând că blocarea Muntenegrului de trupe turceşti îl sileşte să ieie armele împrotiva Porţii, prin urmare războiul a fost declarat. Scena mişcătoare a plecării la război a fost descrisă în n-rul trecut şi s-au spus că armia a plecat spre Podgoriţa. La acest punct a avut loc în 21 iunie (3 iulie) cea dentâi ciocnire, unde montenegrinii se zice c-au fost respinşi. Ei au fost în număr de 80 00 sub comanda lui Plamenaţ. Lupta au durat cinci ore şi au fost mai înverşunată lângă Fundina *. Montenegrinii retrăgându – se să fi lăsat 1 400 morţi şi răniţi.

Lupta între sârbi şi turci au început, după cum presupuneam, la trei puncte deodată: la Vidin, la Drina în punctul Bielina şi în dreptul lagărului de la Niş, la Babina Glava.

La Vidin, trupele sârbeşti, trecând peste frontiere, au fost respinse de Osman Paşa, care au şi intrat în Serbia şi au luat toate poziţiile întărite, tăbărând acuma lângă Zaiţar. Sârbii ar fi pierdut la aceste ciocniri 2 000 de oameni. Această luptă au fost asemenea crâncenă. Se zice că turcii cu câştigat poziţii atât de bune încât stăpânesc defileul, care formează linia de unire al corpului acestuia de pe râul Timok cu corpul lui Cernaieff de pe Morava. Aceste pierderi au produs un efect foarte rău în Belgrad.

În 20 iunie (2 iulie) la 4 ore dimineaţa trupele sârbeşti au trecut frontierele la Suppovaţ pe Morava. Trupa lui Miliutin Ioanovici au ocupat Seceniţa şi Daduliţ, trupa lui Gheorghievici a luat Topolniţa, în fine generalul Cernaief a luat cu asalt după o luptă crâncenă de trei ore lagărul întărit al turcilor de la Babina Glava. La aceasta din urmă luptă sârbii au avut 800 de morţi şi 1 800 răniţi, turcii 3 000 morţi şi răniţi, prin urmare pierderile în oameni sunt aproape egale. Dar consecuenţele acestei victorii sunt însemnate. Lagărul întărit de la Niş, cea mai însemnată poziţie a turcilor împrotiva sârbilor, e blocat şi se bombărdează întruna.

În fine a treia ciocnire s-au iscat din trecerea corpului lui Rauko Alimpici peste Drina. O luptă de focuri mărunte s-au început lângă Bielina (4 1/2 mile de la frontiera austriacă), luptă care-a durat 10 ore neîntrerupt. Sârbii erau în număr de 12 000, turcii 20 000. După ce Alimpici luase până şi valurile oraşului Bielina, se vede că în urmă a fost silit a se retrage. De pe marginea slavono – sîrbă a Austriei au privit oameni cu telescopul la această luptă. Amândouă părţile s-au luptat cu desperare, pierderile din amândouă părţile sunt foarte însemnate. Lupta s-a sfârşit prin retragerea în deplină regulă a corpului lui Alimpici peste Drina.

După ştirile ce le-am adus în n-rul de vineri (18 iunie) se putea uşor şti care corp sîrbesc va învinge, care va fi fost învins. De aceea nu e de mirare dacă şi corpul lui Rauko Alimpici va fi fost respins. Dar, în punctul principal al mişcărilor, sârbii au repurtat pân’ acuma o victorie plină de urmări fertile.

Pân’ – acuma însă ştirile aduse de telegraf sunt atât de contrazicătoare şi poartă aşa de mult pecetea originei lor, încât e greu de-a constata adevărul. Turcii de ex. spun că Alimpici a fost respins de 1 1/2 batalion de otomani – unu şi unu se vede, când a fost în stare să bată un corp. În genere e admirabilă naivitatea telegramelor turceşti. Poarta au îndreptat cătră puteri o circulară prin care declară că va respecta integritatea Serbiei, dar îl priveşte pe prinţul Milan de rebel.

În Londra contele Russel, aducând aminte de tractatul din 6 iulie 1872, încheiat între Anglia, Rusia şi Franţa pentru statornicirea neatârnărei Greciei, propune încheierea unui tractat analog pentru păzirea autonomiei Serbiei.

În 24 iunie (6 iulie) au părăsit Constantinopolul agentul sîrbesc Magazinovici şi 600 de montenegreni cari locuiau în acel oraş.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 48

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.