[„RELATIV LA NOTIŢA OTRĂVIRE…”] – de Mihai Eminescu [6 iunie 1876]

Relativ la notiţa Otrăvire, publicată în no. 62 al Curierului de Iaşi, medicul primar al spitalului Paşcanu, d-nul dr. Lukaszewcki ni trimite o dare de samă care rectifică notiţa şi răspândeşte lumină asupra modului în care d-sa a combătut veninul. D-sa spune că d-nul asistent al farmaciei a dat otrăvitului o cantitate mare de lapte, albuş de ou etc. şi că în urmă venind d-sa însuşi la faţa locului au ordonat un vomitiv şi mai puternic şi în urmă au rânduit acid tonic şi cloroform, ceea ce avu de efect liniştirea bolnavului. Ceea ce ne-a surprins însă în această rectificare este că ni se ia oarecum în nume de rău espresiile spiţer şi calfă de spiţer. Aceasta este mai mult un semn al timpului, un semn că mult trebuie să se fi corupt limba românească pentru ca fiecare cuvânt mai vechi să fie luat drept o espresie de desconsiderare, ceea ce – se ‘nţelege – nici n-am avut de gând. De aceea d-nul dr. ni va ierta să-i spunem că spiţer este cu totul ecuivalent cu germ. Apotheker, iar calfă cu Gehilfe, iar vorba Apothekergehilfe id est calfă de spiţer nu ştim să se fi privit vreodată ca o espresie de dispreţ, decât doar din când în când în conştiinţa nefericitului nostru secol, în care oamenii au început a se ruşina de numele onestei şi folositoarei lor meserii. Căci d-nul medic va concede că oricâte titluri s-ar mai adăogi acestei meserii, ea rămâne ce este – o meserie (Gewerbe) şi nicidecum o ştiinţă, căci ea consistă în executarea mecanică a ordinaţiunilor medicilor şi judecata individuală joacă un rol foarte modest în acest ram de activitate.

Împrejurarea că în limba germană există mai multe expresii pentru activităţi analoge, că ajutatorii altor meserii se numeşte Gesellen, nu îndreptăţeşte defel de a pretinde şi de la limba românească deosebiri limbistice – după a noastră părere cu totul de prisos. Căci nouă ni se pare că oricât de identică ar fi expresia, nimărui nu-i va veni în gând de a confunda pe un maestru care fabrică sticle pentru telescopuri cu cel care fabrică sticle de vin, nici pe un spiţer, care-n zilele noastre trebuie să posedeze studii solide din ştiinţele naturale, cu vraciul evului mediu, a cărui arte consista mai cu samă în scoatere de măsele şi punere de bleasture. Natura acestei munci a devenit alta şi e mai nobilă, iar cuvântul au luat de mult înţelesul pe care i-l indică ea. De aceea credem a avea dreptul să nu ne speriem de rigoroasele farmaceutice şi să admitem neapărat numirile facultăţilor medicale pentru însemnarea tuturor activităţilor. Atunci am trebui să numim pe fiecare student de ex. vir juvenis ornatissimus, care este asemenea o numire care nu are ecuivalent real. Tot astfel diploma de farmaceut poate să conţie numiri măgulitoare, dar noi ştim că un candidat în teologie are nevoie de o cultură pregătitoare mult mai înseamnată în ştiinţele naturale chiar decât un farmaceut, căci de la cel dentâi se cere bacalaureatul, de la cel din urmă nu. Cu toate acestea recunoaştem îndreptăţirea oricărui profesionalist de a pretinde să fie numit după cum ‘i convine mai bine şi rugăm pe onor. cetitori să ‘nţeleagă asistent în loc de calfă.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 40

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.