SOCIETATEA DE CONSTRUCŢIUNI – de Mihai Eminescu [19 iulie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Ce rol joacă Creditul Mobiliar pe lângă Societatea de Construcţiuni care e a se înfiinţa paralel cu el? Mărturisim că nu ştim. Nu vedem deloc necesitatea unui Credit Mobiliar alături cu Societatea. Are nevoie aceasta ca Creditul să-i plaseze titlurile? Dar plasarea o poate face orice bancă, fără să scumpească acţiile, fără să le speculeze ; vânzându-le pe preţul de emisiune şi încasând un mic comision din partea Societăţii şi din partea clienţilor ei.

Ce afacere mai clară, mai puţin complicată decât de-a depune acţiile la o Casă de bancă care vrea să se ‘nsărcineze cu aceasta şi de-a le lăsa să fie vândute, fără speculă, fără agiotaj, către orice om ce voieşte a-şi plasa economiile în ele? Dar acţiile Societăţii se pot încredinţa chiar la mai mulţi deodată. Toţi ar putea fi comisionari ai Societăţii şi desigur că toţi ar fi bucuroşi de-a face o atât de bună afacere la care nu se cere rizicul nici unui ban din capitalul propriu, la care nu se cere decât ca ei să aibă încredere că întreprinderea va fi în folosul clienţilor lor.

Dar vezi că într-o procedare atât de limpede n-ar mai fi loc pentru agiotaj şi pentru jocul de bursă şi de-aceea o vedem înlăturată.

De-aceea în decursul discuţiei am lăsat cu totul la o parte Societatea de Construcţiuni şi Lucrări Publice, care n-are a face cu Creditul Mobiliar şi care poate exista de sine. dacă această societate află destui acţionari cari să crează că, prin clădiri ce le-ar face în Bucureşti şi aiurea, capitalul lor e bine plasat, nu avem nimic de zis. De zidit va trebui să zidească ceva această Societate şi dacă acţionarii nu vor fi răpiţi de curentul agiotajului spre a plăti pe acţii mai mult decât fac, dacă se vor zidi case c-o valoare locativă bună, adică cari se pot închiria cu preţ sau vinde lesne, acţionarii pot vedea capitalul lor producând însemnate venituri. Dar dividendele vor fi determinate prin venitul real al clădirilor, venitul acestora pe valoarea lor reală. Valoarea reală se socoteşte lesne. Costul materialului brut şi al locului, plus munca întrebuinţată la construire, plus dobânda capitalului care-a servit la clădirea casei. Bine condusă, o asemenea afacere poate fi rentabilă şi începe a fi hazardată numai atunci când, prin supraproducţiune, se clădesc mai multe case decât trebuiesc, cari apoi nu se pot nici închiria, nici vinde la nimenea. Din momentul în care acţia se liberează şi în măsura în care banii sunt băgaţi în clădire, ea corespunde cu valoarea acelor clădiri.

Orice acţionar are dreptul de-a exige ca să se facă clădiri, ca banii lui vărsaţi să se reproducă în valori reale, să le creeze pe acestea.

Dar nu vedem, precum am zis, necesitatea creării unui Credit Mobiliar pentru acest scop. O casă de bancă comercială sau Banca Naţională se poate însărcina cu vânzarea al pari sau pe un preţ de emisiune oarecare a acţiilor Societăţii de Construcţiuni, luând un comision la sută. Dacă afacerea e solidă, dacă fondatorii inspiră încredere, dacă în sfârşit bancherul comisionar e cunoscut ca om ce distinge o afacere bună de una rea, capitaliştii vor merge la casa sa şi va plasa fiecare în acţii atât cât va voi sau [î]i va da mână.

Apoi nu-i asta intenţia Creditului Mobiliar.

Creditul Mobiliar [î]i stă la spate pentru a specula acţiile Societăţii de construcţiuni, pentru a le vinde peste pari, peste cât vor face vreodată, puţin păsându-i dacă Societatea de construcţii va fi în stare, cu toată munca şi cu toate şansele, să reproducă în valori reale, în clădiri, echivalentul sumelor plătite de acţionari pe hârtiile lor. Societatea de construcţii nu-i decât un pretext pentru ca Creditul Mobiliar să speculeze.

Văzut-au cineva acţii de-ale Societăţii de Construcţii puse la dispoziţia subscripţiunii publice? Nu. Sindicatul a acoperit singur prima emisiune. Pentru a păstra cele 20000 acţii? Pentru a le plăti integral şi a avea proprietatea lor integrală? Aida de! Cine ar crede-o una [ca] asta. Atunci n-ar fi o asociaţiune de hautes banques. Pentru a urca cât se poate de mult preţul acţiilor şi pentru a le desface scump, indiferentă fiind valoarea lor intrinsecă.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *