UN DOMN CARE PARE A NU ŞTI CĂ EXISTĂ POLIŢIE – de Mihai Eminescu

Daca luăm cuvântul într-o întrebare care nu ne priveşte e numai pentru a rămânearolului nostru şi a reprima de orişiunde abuzuri ale libertăţii presei.

Foiletonistul „Stelei României” descrie în nrul…, într-o revistă a sa, cochetăria altfel notorie a unor dame. Se poate prea uşor cumcă înaintea ochilor săi era un chip concret, precum Moliére (se ‘nţelege că comparaţia nu merge mai departe), avea naintea ochilor pe…. când au scris pe Tartufe. Dar în orice caz în revista sa nu este citat nici un nume, nu se descrie întru nimic o persoană singulară, ci tipul general al femeii cochete care-şi târâie bărbatul pretutindeni şi-şi aruncă ochii către toţi. Poate cumcă unii cititori prepun pe persoana cutare, alţii pe cutare, nimeni nu [ar] putea susţinea cu certitudine cine este, asupra cui se ‘ndreptează persiflajul revistei. Un domn, al cărui nume nu-l numim niciodată în stâlpii acestei foi, din cauza ciudatelor sale calităţi, şi care joacă aici în oraş pe bardul pribeag şi pe patriotul martir, binevoieşte a prepune persoana asupra cărei e adresată revista şi a insulta astfel persoana privată a unei damedin Iaşi şi totodată a scrie în „Curierul Balassan” o inserţiune de-un straniu spirit. Cel puţin s-ar părea că acest domn se trezeşte în Turcia sau în Bulgaria, nu în România, şi-n orice caz ne mirăm cum uită că este în România şi că după § cod. penal ameninţările sunt interzise sub pedeapsa de – luni închisoare. În genere ne mirăm cum de persoanele de la noi din ţară nu uzează de legea penală pentru a se preveni de injuriile unui nimenea, a unei venituri?

Este oare România ţara în care cel întâi venit de peste graniţă îşi poate face mendrele nepedepsit faţă cu orăşenii?

Nu cunoaştem pe Voievodul Moldovei care să fi apelat vrodată la inteligenţa sau labărbăţia vreunui”strămoş” al bardului. Ştim numai că bacalul grec a lui Moruz Vodă, a cărui dugheană era în colţul casei de astăzi…, uliţa mare, se numea Hagi-Petcu şi că acest nume conţine în mod embrionar toată spiţa neamului barzilor rătăcitori. Iar cât despre cele câştigate sub definita * grijă austriecească, ştim numai că aceste titluri (von pur şi simplu) s-a dat oricărui mazil (ruptaş) a părţii anexate din Moldova. Noi nu ţinem acestea, suntem aceia cari ne speriem mai puţin decât oriunde de titluri pompoase şi de vorbe mari, căci* n-avem *** decât un singur nobil ereditar şi acela e… însuşi M-sa Domnul.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 303

Mihai-Eminescu.Ro