1

[„A TREIA FIGURĂ…”] – de Mihai Eminescu

A treia figură e aceea în care medius e subiect în amîndouă premisele, deci:

M + S M + S M – S M – S

M + P M – P M + P M – P

Regulele sînt:

) Minora trebuie să fie afirmativă.

) Nu se poate conclude decît particular.

Modurile ae şi ao sînt escluse prin regula întîi, care zice că minora nu poate fi negativă.

aa şi ea sînt escluse prin reg[ula], care zice că concluzia nu poate fi generală.

Deci rămîn moduri.

aai, aii, iai afirmative [Darapti, Datisi, Disamis]

eao, eio, oao, negative [Felapton, Ferison, Bocardo]

Exemple:

Pentru Darapti:

Divizibilitatea materiei în infinit este nepricepută.

Divizibilitatea materiei în infinit este foarte sigură. Există deci lucruri foarte sigure cari sînt nepricepute.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 314

Mihai-Eminescu.Ro