Am susţinut şi încă susţinem categoric că guvernul are de gând a înfiinţa o bancă de fiţuici (Zettelbank) şi că aceea are să umple ţara cu caimele. La aceasta „Românul” ne dă următorul dementi:
Voind a da deodată mai multe lovituri în creditul statului, atît de sus rădicat de guvernul actual, opoziţiunea inventă zilele din urmă un neadevăr mai cutezător, mai sfruntat decât toate. Guvernul, după zisele opoziţiunii, ar fi în ajunul de a emite încă 60 sau 70 de milioane de hârtie monetă, fără nici o garanţie, deoarece biletele ipotecare n-ar ajunge spre a acoperi golul din finanţe.
Câte cuvinte, atâtea criminale neadevăruri în aceste afirmări. Zicem criminale, fiindcă opoziţiunea, izbind creditul statulul, nu face rău guvernulul, ci ţărei întregi. Creditul nu este al guvernului, ci al ţărei, şi cine izbeşte într-însul este nu numai inamic al guvernului, ci şi al ţărei.
Mai întîi, întrebăm în treacăt pe scamatorii din Strada Doamnei să ne spuie anume cât de sus a ridicat guvernul actual creditul statului? Nu cumva l-o fi ridicat şi mai sus decât „situaţia cea strălucită” de mai zilele trecute? Ferească-ne numai bunul Dumnezeu de atâta ridicare a creditului nostru, că despre d. C. A. Rosetti şi cârdăşia puţină nădejde a mai rămas!…
Apoi, la fraza: „Opoziţia inventă zilele din urmă un neadevăr mai cutezător decât toate”… ne luăm voia a întreba pe „Românul” să ne spuie vreunul sau două din acele toate neadevăruri cutezătoare inventate de opoziţie, între cari cel mai cutezător ar fi alarma dată de noi în privinţa băncii de fiţuici.
Cu toată dezminţirea „„Românului” repeţim încă o dată că guvernul are de gînd să înfiinţeze o asemenea bancă şi, chiar în această sesiune extraordinară- dacă tăceam-noi- era să vie cu proiectul în Camere.
Noi ne-am obicinuit cu neobrăzatele dezminţiri ale „Românului”, şi nu pentru noi sau pentru el, ci numai şi numai pentru publicul cititor mai căutăm a-i spulbera pe aceasta din urmă, şi poate cea mai neobrăzată.
Ne aducem bine aminte cu ce lipsă de ruşine „Românul” ne arunca cuvîntul calomnie cînd noi dădeam alarma că guvernul ctitorilor de la Alcazarul Ionescu are să aducă în Camere proiectul de hîrtie-monedă. Noi nu ne-am pălit atunci dezminţirea „Românului” şi, cu toată calomnia lui, am susţinut necontenit că hîrtia-monedă vine, şi hîrtia-monedă a venit. Cine dar a rămas calomniator?
Păţind de bună-credinţă aşa ruşine ca cei de la „Românul” cu calomnia d-lor, nişte oameni de treabă desigur s-ar fi spînzurat: dar cine merită spînzurătoarea niciodată nu se spînzură, şi mai ales democraţii-socialişti, ca cei de la şcoala d-lui C.A.Rosetti, cărora, fiind foarte modeşti, nu le place să-şi afirme singuri meritele, ci lasă mai bine să capete în răstîmpuri o
solemnă şi mai înaltă afirmare de la dreptatea publică.
Acum, cu banca de fiţuici, îi făgăduim cu siguranţă „Românului”, cutezătorului nostru dezminţitor, aceeaşi păţeală ca şi cînd cu hîrtia-monedă şi sperăm pentru viitorul socialismului în Orient, că şi de astă dată atît meşterul cît şi ucenicii din Strada Doamnei n-au să se spînzure de ruşine.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X