Anunţăm cu plăcere tuturor cititorilor cari se interesează personal de soarta bărbaţilor ce aparţin la opoziţie că am scăpat şi de astă dată cu pielea curată. Generoşii noştri adversari nu ne acuză de trădare, cu toate că ar putea s-o facă atît de lesne.
Este într-adevăr o plăcere de a avea a face cu adversari politici atît de nobili, atît de buni şi, înainte de toate, atît de sinceri, cari-ţi arată de mai nainte primejdia ce te ameninţă, cursa în care ai putea cădea. „Românul” în revista sa de alaltăieri dovedeşte lămurit că sîntem nişte trădători, nişte oameni fără nici un simţimînt de patriotism, şi că nu ne sfiim a lucra făţiş şi în toate zilele în interesul Rusiei, şi cu toate acestea nu ne acuză de trădare, numai şi numai din cauza patriotismului orb, căci este bun „Românul” ăla, bun patriot, atît de patriot, încît nu-i poate trece nici prin gînd măcar că ar putea exista trădători între români. Simţiminte atît de nobile, întotdauna frumoase, chiar atunci cînd nu le poţi înţelege. Căci trebuie să mărturisim că noi, asupritorii patentaţi ai poporului, nu prea înţelegem de ce oamenii cari au aruncat la picioarele contelui Andrassy cadavrul sîngerînd al României cu cunoscutul cuţit înfipt în pieptul ei pînă la mîner să nu comploteze acuma şi cu Rusia pentru a-i arunca şi ei o bucată de cadavru.
Contele Şuvaloff a declarat el însuşi qu’il est fermement persuadé que la Roumanie elle-méme est interessée a ce que cette queslion soit resolue dans le sens des aspimtions de la Russie 1.
Adică guvernul radical şi patriot a crezut de cuviinţă să-l convingă pe contele Suvaloff că România are un interes special a se lepăda odată de blăstămata aia de Basarabia.
Contele Şuvaloff a înţeles-o după multă strădanie şi a fost atît de bun să pledeze înaintea Congresului pentru interesul acesta eminent al României.
Opoziţia susţine acuma că guvernul n-ar fi trebuit să dea Basarabia; ergo lucrează în contra unui interes al ţării. Oricine lucrează în contra unui interes al ţărei este un trădător; ergo opoziţia este trădătoare. Orice trădător trebuie pedepsit; ergo opoziţia trebuie pedepsită. Şi cu toate acestea guvernul cste atît de bun încît nici nu-i vine a crede că un român ar putea fi trădător.
Ce oameni buni! Ce inimi de creştin!
Foarte bine fac că ne iau aşa dulce şi cu bunătate. Este mijlocul cel mai bun de a ne face şi pe noi roşi- roşi de ruşine şi mînie despre nemernicia şi îndrăzneala cu cari nu se sfiesc a ne imputa lucruri de cari sînt capabili numai ei.
Să ne acuze şi de trădare- am avea ceva de rîs.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X