Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ca de regulă se grămădesc şi acuma la coada cea grasă a sesiunii o sumă de proiecte de legi importante pe cari votatorii patrioţi le regulează prin ridicare de mâni, fără a le pricepe, fără a fi în stare de-a le pricepe chiar. Cu graba drumului de fier se votează plata datoriilor Societăţii Acţionarilor căilor ferate române, contractate după ce Stronssberg-Ambron et Comp. sustrăsese garanţia din lada cu două chei şi lăsase societatea cu drumurile neisprăvite; tot cu această grabă se procede la votarea instituţiunii Creditului Agricol şi, în fine, la răscumpărarea liniei Cernavodă-Chiustenge.
Lumea curioasă se întreabă: Este necesară răscumpărarea acestei linii? Are ea vreo importanţă pentru reţeaua de căi ferate române? E portul Constanţa destul de însemnat, destul de accesibil de dezvoltare pentru ca să merite o joncţiune cu căile ferate, un pod peste Dunăre, o răscumpărare? La toate întrebările acestea nimeni n-a răspuns; ba nici s-a ocupat nimeni cu ele. Cu toate acestea ne trezim într-o bună dimineaţă c-un proiect ce ne propune o cumpărătură de 17 milioane pentru un lucru pe care compania engleză nu cerea mai alaltăieri decât 9 milioane.
Noi am relevat această enormă deosebire, această îndoire a preţului original intervenită sub guvernul roşu mai cu seamă de când s-a accentuat din nou înrudirea între d. C.A. Rosetti ţi cumnatu-său. Nu ni s-a răspuns nimic. Foaia guvernamentală s-a făcut „ne-aude, ne-a vede” şi vorbeşte de alte alea: de Constituţie, de încrederea naţiunii în Aristid al d-lui Grădişteanu şi de alte lucruri de industrie subţire, din magazia de fraze a partidului roşu. Dar la întrebarea de ce un drum ce costa 9 milioane costă azi 17 nu ni s-a dat nici un răspuns.
E adevărat că comisia delegaţilor Camerei a redus preţul de la 17 la 12 milioane, adecă cu 30 la sută. Ce serios trebuie să fi fost proiectul cu devizul anexat dacă aşa, cu nepusă ‘n masă, a putut fi scăzut cu 30 la sută?
Dar onor. comisie se înşală. E adevărat că drumul în cestiune nu face între prieteni nici 9 milioane, de vreme ce garele sunt acoperite cu stuf şi cu rogojină veche. Dar între prieteni face şi 20 de milioane. Rugăm pe comisie ca, de hatârul d-lui C.A. Rosetti şi a copilaşilor, pe cari e păcat ca să-i lase săraci, să binevoiască a primi preţul de 17 milioane. Mai ieften nu se poate.
Sunt o mulţime de patrioţi cari au să se împărtăşească din această trebşoară şi ar fi păcat ca acum, la spartul târgului, să nu se facă atâta bunătate măcar pentru onor. C.A. Rosetti. A fost, nu e vorba, niţică ceartă ieri în Cameră apropos de această răscumpărare, dar dragostea-i certăreţă de felul ei şi e destul un vot pentru ca lucrurile să se împace. O ridicare din mâni şi nimic mai mult. Aşadar mânile-n sus şi noroc să dea Dumnezeu, ca să poată bea actualul ministru de interne aldămaşul acestei răscumpărări. Se ştie că nu-i displace acest soi de ocupaţie, mai ales când e în folosul „naţiunii”.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII