Când opoziţiunea a ‘ncercat, în Senat şi în Cameră, să implore pe M. Sa Regele a garanta libertatea alegerilor ea a avut fără îndoială cuvânt. Ea ştia cu ce guvern are de-a face ţara, ştia că cetăţenii au să se aştepte din partea societăţii anonime nu numai la presiuni, ameninţări şi corupţie, ci la mai mult, la atentate asupra vieţii.
De la un capăt la altul al ţării furtul de bilete din urne, violarea secretului voturilor şi scrierea lor sub controlul agenţilor administrativi, bătăile şi încercările de ucidere au fost la ordinea zilei; nelegiuiri s-au comis începând de la ministrul prezident pân’la scriitoraşul din sat. Toată haita flămândă de indivizi cari nu ştiu a munci şi a căror unică speranţă este un guvern ignorant ca cel roşu, care să-i hrănească din buget, s-a zvârlit asupra ţării ca lupii în turma de oi; începând cu capitala şi sfârşind cu nordul estrem al ţării, pretutindeni presiuni, pretutindeni corupţie, pretutindeni nelegiuire.
Dar să ‘ncepem cu capitala şi cu judeţul Ilfov.
Deja la alegerea colegiului I pentru Cameră s-au început călcările făţişe de lege.
Alegerea a fost nulă, pentru că majoritatea e de 223 plus unul, adecă de 224, iar d. Câmpineanu a avut un vot mai puţin decum se cere.
Dar au votat pentru d. Câmpineanu oameni cari n-aveau dreptul.
Cel întâi, d. Eugeniu Stătescu. D-sa a votat în calitate de proprietar în comuna Baloteşti (plasa Snagov ). Acea proprietate de zestre nemaifiind a d-sale, nu mai putea vota în calitate de proprietar al unei moşii străine. Indignarea alegătorilor, văzând că însuşi ministrul justiţiei, consilierul M. Sale, fraudează legea c-un cinism nemaipomenit, a fost atât de mare încât din toate părţile răsună strigătul: „Afară, mişelule! Afară, neruşinatule !”.
Un alt alegător al d-lui Câmpineanu e d. Nicolae Gavril, alias Nicolake Chelu, samsar cunoscut din vremea afacerilor Mihălescu – warszawsky. Acest d. a avut o casă în Bucureşti, strada Belvedere; dar acea casă s-a espropriat de către Direcţiunea Căilor Ferate, a fost dărâmată şi locul e proprietatea statului.
În fine, cele trei voturi peste 220 ale d-lui Câmpineanu erau signalele de înec ale unei corăbii, ele aparţineau la trei miniştri: Aurelian, Stătescu, Câmpineanu însuşi.
La colegiul II de Ilfov pentru deputaţi alegătorii au protestat alegerea de la 22 aprilie, pe următoarele cuvinte:
Îndată după instalarea biuroului provizoriu, începându-se votarea pentru biuroul definitiv, secretul votului şi legalitatea operaţiunii au fost cu desăvârşire nimicite, fiindcă:
În loc de-a se scrie buletinele de către alegători, iar cei fără ştiinţă de carte să se adreseze altor alegători, de încredere, agenţii electorali îi trămitea într-o sală depărtată, unde este secretariatul general al primăriei, şi acolo scriitorii oficiali le scria buletinele de votare.
Alţi aginţi, violând asemenea secretul votului, ameninţau pe alegători şi le impuneau a le arăta buletinele, dându-le altele, scrise de mai ‘nainte.
La paravanele din sală agenţi turburători se instalaseră cu forţa, ca să poată ameninţa sau vorbi cu oricine voia să intre spre a-şi scrie votul.
După paravane agenţi poliţieneşti şi comunali făceau pe scriitorii permanenţi, notând pe cei ce-ar fi votat în contra candidaţilor oficiali şi scriind buletinele chiar celor ce ştiau scrie.
Cei cari au cutezat să ceară secretul votului, să garanteze conştiinţa alegătorilor, aceia au fost îmbrânciţi şi insultaţi.
În faţa acestora, mulţi din alegătorii liniştiţi s-au retras, coprinşi de indignare văzând că nu mai era o operaţiune demnă, serioasă, legală, ci o formalitate întristătoare.
În urma prezentării acestui protest, d-l Em. Pache Protopopescu a declarat că-şi retrage candidatura, deoarece votul nu era liber.
La colegiul al Iv-lea de Ilfov delegaţii au fost duşi nu ştim de cine ca nişte vite la tăiere, precum a zis-o d. C.A. Rosetti. D. Romul N. Opran a fost eliminat. Candidatura d-sale a fost retrasă, pentru ca să facă loc d-lui Filitis. Agenţi d-ai poliţiei se vedeau întruna printre delegaţi. În curtea primăriei doi domni, desigur nu ai opoziţiei, împărţeau parale delegaţilor după ce ieşeau din sala unde votaseră.
Astfel d. Filitis a fost numit deputat pentru că poliţia voia să-i plătească cele şase voturi cu care a contribuit în colegiul I.
La Galaţi sângele cetăţenilor a curs în ziua de 24, a votării colegiului III. Bâtele şi ghioagele plumbuite au fost singure libere să spargă capetele cetăţenilor şi să arunce spaima până în sânul familiilor în dimineaţa zilei de 24, zi neagră pentru alegerea colegiului III, bătăuşii înarmaţi cu ghioage plumbuite stâlceau pe cetăţeni în curtea localurilor de alegere, pe stradă şi chiar în domicilii, spărgându-le capul sub ochii agenţilor poliţiei, cari stăteau impasibili.
Şiroaie de sânge curgeau din capetele cetăţenilor şi în masă s-au dus alegătorii la primul procuror, arătându-i capetele. Toată noaptea de 24 spre 25 bătăuşii au cutrierat suburbiele cu ciomegele în mâini aruncând groază în cetăţeni.
Înşişi membrii biuroului definitiv de la secţiunea II, primind ameninţări, nu mai avură siguranţă a veni să-şi exercite misiunea a doua zi, la 25, şi suspendară votarea, cerând siguranţa vieţii de la autorităţile superioare.
Alegătorii erau secuestraţi de teroare pe la casele lor.
Urna ce conţinea buletinele zilei de 24, învelită în pânză şi acoperită de sigiliele alegătorilor, stătea sub paza sentinelelor. Bandele de bătăuşi rămaseră singure stăpâne pe situaţiune în ziua de 25. Atunci se făcu planul a se inventa un nou biurou nelegal; pe la orele 2 p.m. se votă fără control şi se proclamară nişte închipuiţi aleşi ai colegiului III.
Numele cetăţenilor cu deosebire stâlciţi de bătăuşi plătiţi sunt următoarele:
- Tudor Mihail are capul spart drept în creştet.
- Haralamb Dobrea are capul spart de şapte centimetre şi sângele-i curgea şiroaie.
- Tudor Mihăilescu are piciorul zdrobit şi umflat.
- Vasile Tudor are la spate şi picioare răni mai mari decât pumnul.
- Mihail Teodor este zdrobit la ureche şi umărul stâng al obrazului.
- Ştefan Ivan este stâlcit la spate şi mâni.
- Niculae Manoli, din Vadu Ungurului, e bătut în mod grav.
- Tachi Gănescu acoperit de răni şi vânătăi pe spate şi mâni.
- Comerciantul G.V. Radu a fost bătut de banda bătăuşilor şi hainele rupte bucăţi.
- D. Tudor Petrovici a fost bătut şi umplut de vânătăi de banda electorală. Numele capilor de bătăuşi până acum cunoscute sunt:
- Ilie Ţepeluş 2. Ioan Pelin 3. Vasile Bojoagă 4. Ştefan Căldăraru 5. Dimitrie Anagnosti 6. Gh. Ionescu 7. C. Cealăcu 8. Const. Radu (Mocanu ) 9. N. Tâmpeanu 10. Ştefan C. Râmniceanu 11. Ivanciu Gheorghiu.
La Râmnicul Vâlcii, încă înainte de alegeri, manifestul partidului liberal era iscălit de unsprezece persoane, din cari şase funcţionari, agenţi direcţi ai guvernului, şi doi membri din consiliul comunal ales de prefect.
Astfel funcţionarii şi agenţii direcţi ai guvernului ingerau prin manifeste de partid asupra alegătorilor supuşi administraţiunii lor. Neavând decât dreptul de-a vota a doua zi conform convingerii lor, ei se erijară în adversari politici ai administraţilor lor, de la cari primesc leafă.
Aci mijloacele cele mai mişeleşti se întrebuinţară numai să scoată din urnă deputaţii guvernamentali şi mai cu osebire pe cei doi cumnaţi ai Simulescului, d-nii I. Vilacrose şi dr. N. Măldărescu.
Toţi funcţionarii administrativi şi serviciul telegrafic chiar erau la dispoziţia d-lui I.Vilacrose; ore întregi şedea cu şeful staţiei închis la aparatul telegrafic, vorbind cu diferiţi alegători de la Drăgăşani Horez, Ocna; şi particulari cari veneau cu telegrame trebuiau s-aştepte până când isprăvea d. Vilacrose.
Dar Râmnicul Vâlcii, paşalâcul Simulescului, e terenul clasic al tuturor nelegiuirilor.
Acolo au fost scăzuţi fără voia lor la foncieră, pentru a fi declasaţi în colegiul II, oameni cu averi cunoscute, iar, ca compensaţiune pentru scoaterea adevăraţilor proprietari mari din colegiul I, autentici şi din vechime înscrişi în acel colegiu, s- au introdus o sumă de funcţionari ai prefecturii ce n-au decât 20 pân’la 30 de pogoane. Acolo, din majoritatea obţinută de d. dr. Măldărescu, care era de 34, 27 de inşi sunt funcţionari ai guvernului, încât în realitate d-sa n-a avut decât 7 voturi. Şi acest
D. doctor, cumnat Simulescului, va veni în Cameră să combată corupţiunea din colegiul I, introdusă de el însuşi.
Ce-au fost, asemenea, majorităţile în alegerile din judeţul Suceava? Colegiul I. 34 alegători, dintre care 31 funcţionari, 6 rude cu funcţii fără vot.
Colegiul II. 39 alegători, dintre care 17 funcţionari, 5 rude cu funcţii fără vot. Colegiul III. 93 alegători, dintre care 57 funcţionari.
Total 166 alegători, dintre cari 98 de funcţionari.
Scăzându-se numărul funcţionarilor din numărul total, rămân 68 alegători independenţi de administraţie şi de buget. Unde vorbesc ţifrele orice comentar este de prisos.
Proteste energice semnate de-o sumă de alegători au venit din Iaşi, din Giurgiu, din Bacău, din Brăila, din Craiova, de pretutindenea c-un cuvânt, în contra violaţiunii secretului votului, în contra ingerenţelor turbate ale agenţilor administrativi.
În judeţul Botoşani, la Curteşti, la Călineşti, la Deleni, la Botoşani, alegerile col. IV au fost violentate în mod nemaipomenit.
După ce două sate, Călineştii şi Grigoreştii, au votat în cea mai mare parte pe aceiaşi delegaţi, rămânând candidaţilor impuşi de subprefectură numai câţiva alegători, s-au furat din urnă voturile adevărate, s-au aruncat bilete false cu numele guvernamentale şi s-a făcut râs de adevăr! Aşa îs că delegaţilor votaţi de aproape unanimitatea alegătorilor nu ştim dacă le-a rămas un vot măcar!
123 de locuitori au protestat, trimiţând în reşedinţă 15 delegaţi cu protest iscălit de obştie! Ţăranii zic în suplică:
Voturile noastre, la alegerea de delegaţi la care am fost chemaţi în zilele de duminică şi de luni 10-11 aprilie curent, au fost furate din cutia de vot, în care au fost puse şi înlocuite cu altele, scoţându-se vicleneşte delegaţi pe care nici i-am visat, pe cari nu-i ştim, străini, venetici pe care nu-i voim.
Cu toţi, sute de oameni !, am votat într-un fel; şi din cutie apoi am văzut că iese altfel! Unul venea… şi punea, douăzeci de voturi pentru oamenii rămaşi acasă !
S-au luat voturile puse de noi şi s-au pus hârtii prefăcute, false !
La ce ne mai întreabă cari sunt dorinţele noastre, voinţele noastre în alegeri, când pe urmă se calcă în picioare şi se fură şi se pune în loc altele, mincinoase.
Nu voim să ne poarte ca boii! Suntem români şi cerem dreptate ca să nu ne-o facem şi singuri!
În fine punctul culminant al infamiei electorale ni se relatează din Romanaţi, acest brav judeţ care s-a purtat atât de bărbăteşte încât merită numele său de Roma nati (născuţi la Roma).
Administraţia, cu dări în judecată şi persecuţii neauzite, a crezut de cuviinţă să-şi atragă voturi pentru candidaţii ei. Tânărul St. Panait, cetăţean proprietar în oraşul Corabia, având vederi politice contrare guvernului, subprefectul plăşii Oltenii de Jos, Gr. Leoveanu, cu reşedinţa în Corabia, a crezut de cuviinţă să aresteze pe numitul, sub cuvânt că este condamnat la o amendă de 32 franci, şi să-l trimiţă la reşedinţa judeţului, în Caracal, distanţă de 40 kilometri pe jos, legat de gât şi mâini cu lanţuri, escortat de 2 călăraşi. Călăraşii au avut ordin să-l poarte prin toate comunele unde aveau hârtii de dat pe la primării, astfel că percursul a fost de peste 5 poştii.
Aceasta e chiar uvertura operei Pahod na Sibir!!
Pretinde-vor nişte Adunări alese în asemenea condiţiuni că sunt espresiunea adevărată a ţării? Constatăm că suntem în plină revoluţie de sus.
Condiţia de existenţă a unei societăţi omeneşti este paza legii pozitive.
Când în alte ţări ori în alţi timpi se calcă legea, totuşi se admite o ficţiune care să legitimeze călcarea.
Când romanii, după bătălia de la Cannae, au fost siliţi să înarmeze pe sclavi şi pe puşcăriaşi în contra lui Hannibal au zis, în cel mai suprem pericol pentru ţară, „să presupunem că aceşti oameni sunt liberi”, căci după lege numai cei liberi aveau dreptul de-a muri pentru patrie.
Fără nici un pericol, în timp de linişte internă şi externă, legea electorală, cu toate dispoziţiile ei penale, e luată în bătaie de joc de administraţia unei ţări întregi, de la ministrul de justiţie începând, pân’la cel din urmă zgârie – hârtie.
Dar călcarea de lege făţişă comisă de-o pătură de oameni în detrimentul ţării întregi e o stare permanentă de revoluţie.
Putrezit-au îndestul mărul acestei ţări pentru a cădea în poalele unei puteri străine? Face acest guvern lovitura sa de stat cu ucideri, intimidări şi corupţiune în folosul vreunui cuceritor?
Iată cestiunea ce ni se impune cu necesitate.
Precupeţi de hotare şi de sânge omenesc, samsari vânzători intereselor ţării cătră regele Stroussberg şi cătră toţi străinii, roşii pot afirma c-au adus ţara aceasta la apogeul corupţiunii, destrăbălării, orgiei guvernamentale.
Ave Caesar!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1882-1883, 1888-1889
„TIMPUL”, „ROMÂNIA LIBERĂ”, „FÂNTÂNA BLANDUZIEI”
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
