Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Cu sau fără cuvânt s-a vorbit atât de mult în ziarele noastre contra foastei admnistraţii a căilor ferate române, deşi, în decurs de atâţia ani de zile şi în timpi în cari acea administraţie avea de transportat câteva sute de mii de oştire rusească şi atâta material de război, nu s-a întâmplat decât un singur incident de o gravitate oarecare. De când însă funcţiile de la drumul de fier a devenit sinecure bine plătite pentru patrioţi ca d-alde Fălcoianu, Stătescu şi alţii, ziarele române ca şi cele americane promit a avea o rubrică constantă de dezastre. Lucrul merge atât de departe încât, chiar atunci când directorul însuşi, d. Flăcoianu, călătoreşte spre a face cercetări asupra dezastrelor, trenul ucide oameni şi derailează.
Astfel trebuie să meargă lucrurile în toate ţările în cari activitatea publică a statului, toate serviciile ce acesta are a le aduce populaţiunii se subordonează intereselor unei societăţi anonime şi lacome de esploataţie, în loc de a se încredinţa la oameni competenţi, cunoscători de exigenţele tecnice ale lucrării cu care se însărcinează.
Roşii îndeplinesc prin aceasta două scopuri egal de meschine. Pe de o parte se ‘n [ţolesc ] ei; fiecare din aceşti patrioţi cari ieri sau n-aveau ce mânca sau duceau o existenţă lihnit [ă ] e azi milionar, pe de altă parte scopul lor principal este de a dovedi că, fiind ei incapabili de a administra căile ferate, românii în genere ar fi incapabili de lucrul acesta.
Deşi avem ingineri cu studii tecnice escelente, de[şi] oameni tineri, cu pretenţii foarte modeste şi departe de a visa să joace rolul de oligarhi şi aristocraţi politici, s-ar afla cu de prisos pentru a administra, corecţi şi treji înainte de toate, căile ferate române, se pun în aceste posturi – cine? Săbiuţe politice, cârciocari de paragrafi de lege, universalişti şi gheşeftari, agenţi electorali, cioclovine de casa lui C.A. Rosetti şi Carada, slugi de ale partidului roşu, fără capacitate, fără cunoştinţe speciale, fără conştiinţă de datorie.
Aceasta e cauza pentru care zicem că poporul românesc va ajunge într-o zi la starea de-a prefera pe străini acestei pături de plebe ignorantă şi lacomă, linguşitoare cu cei de sus, obraznică cu cei de jos, care, pretinzându-se a fi a ţării, se servă de acest unic pretext pentru a o spolia şi a-i insufla sceptica îndoială dacă mai este capabilă de-a se administra singură.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII