Cine este cel mai fierbinte apărător al romanismului?- Jupîn Avram sin Moişe. Cine este cel mai nepot dintre toţi nepoţii divului Traian?- Jupîn Avram sin Moişe Leiba.
Cine este cel mai mare patriot român?- Jupîn Avram sin Moişe Leiba Roşu. Cine a făcut rechizitorul şi actele de acuzare împotriva miniştrilor conservatori români?- Jupîn Avram sin Moişe Leiba Roşu sin Dreicop Burah.
Şi ce este şi cine acest jupîn Avram Burăh? Deputat radical sub pseudonumele George Misail.
Iată în adevăr următoarea interesantă notiţă biografică, pe care am mai publicat-o şi acum o lună după un ziar din Iaşi:
Domnule redactor,
Ca să puteţi avea lumină despre naşterea şi creşterea d-lui Misail vă voi descrie cele următoare, despre care am exactă ştiinţă ca conşcolar ce am fost cu d-lui.
În anul 1837, cînd pe atunci se numea Avram Burăh, cu ochii încrucişaţi, am avut ocaziune, ca mahalagiu, de a merge
împreună la un Heder (şcoala de băieţi), la belferul (dascălul) Moişe Feleşler, unde am început a învăţa Himeş (Biblia).
D. Avram Burăh” acum Misail, s-a născut în Roman la anul 1832, făcîndu-i-se operaţiunea brismila de cătră psaltul Leizer Mendel.
Dumnealui este născut din tatăl Moişe Leiba Roşu sin Burăh Dreicop şi din muma Ana Riva născută Menea rugea, şi a fost unic fiu la părinţi.
Surorile mumii sale, cu domiciliul în Roman, se numesc una Hene şi alta Ghitla; fiii lor ce trăiesc în Roman se numesc Moişe şi Lipe, supranumiţi Cocoşi; mai au şi un frate la Bucureşti, ce se numeşte Altăr Mărunţişarul.
În anul 1838, în luna iulie, cînd tatăl său, Moişe Leiba, ca negustor talpalar (tabacar) s-a fost dus la iarmarocul de Sfîntul Ilie în tîrgul Folticeni, atunci, în noaptea de Tişebof (post de 24 ore) muma sa Ana Riva, prin concursul d-lui Ienache Misail, fost pe atunci poliţmaistru în Roman, cu care s-a amorezat, a fugit la moşia Trifeşti, în apropiare de Roman, unde s-a botezat; şi apoi a furat din şcoală pe unicul el fiu, Avram Burăh ducîndu-se cu el la tîrgul Tecuci, unde au trăit cu d. Ienache Misail. Băiatul însă, Avram Burăh, s-a opus, n-a primit botezul, ţinîndu-se de învăţătura belferului, rămasă în memoria sa mult timp. De atunci n-a mai avut ocaziune a se mai întîlni cu tatăl său pînă în anul 1855 sau 1857, cînd d. Avram Burăh, acum Misail, era ca cinovnic al ministerului de justiţie din Iaşi. A făcut atunci revizie în arhiva tribunalului de Roman şi în acest oraş a găsit pe adevăratul său părinte, Moişe Leiba, In mizerie, In calitate de otelier şi, după cum zice proverbul, sîngele apă nu se face, l-a ajutat cu cîţiva galbeni, asigurîndu-l să nu se îngrijască, căci el, Avram Burăh, nu este botezat, şi la masa cea mare, în lumea viitoare, vor mînca amîndoi din Leviatan şi Şorobor.
Domnule redactor, primiţi vă rog deocamdată aceste cîteva rînduri, pe cari cred veţi binevoi a le publica etc.
Al d-voastre I. Sodescu din Roman.
La această preţioasă notiţă biografică n-am primit, de cînd am publicat-o şi pînă astăzi, nici o dezminţire sau întîmpinare. Prin urmare datele din cuprinsul ei rămîn adevărate, de-oarece partea interesată nu caută să le răstoarne. Cum rămîne dar cu jupîn Avram sin Moişe-Leiba Roşu Dreicop Burăh, cum am zice cu d. Paeudo-Misail? Care va să zică în Camera românească, înainte chiar de Tractatul de la Berlin, ne-a învrednicit Iehova să vedem şi un român cu cusur pe banca de deputat; căci, după cum vedem în documentul de mai sus, feciorul lui Moişe Leiba Roşu sin Dreicop Burăh a asigurat pe tatăl său, cînd l-a găsit în proastă stare la Roman, că el, Avram, nu s-a botezat şi i-a făgăduit prin urmare că pe ceea lume, la masa cea mare, au să mănînce amîndoi din Leviatan şi Şorobor, ca toţi ovreii drept-credincioşi ai Talmudnlui. Jupîn Avram Burăh ar fi deci nebotezat; atunci cum ar rămîne cu voturile pe cari jupîn Avram Burăh le-a dat în Camera românească?
Noi, din parte-ne, deşi d. Pseudo-Misail a tăcut pînă acuma, încă nu credem că n-ar fi botezat şi aşteptăm de la Jupîn Avram-Burăh-Misail să ne trimeaţă acte prin cari să dovedească: că dumnealui s-a fost lepădat de Himeş, ce a învăţat-o la belferul Moişe Feleşler, că, măcar că nu mai e leac, îi pare rău de ce i-a făcut psaltul Leiser Mendel şi că, pentru a fi nepot al lui Traian şi deputat radical, a renunţat la tacîmul cu care l-o fi asteptînd la masa vecniciei venerabilul său părinte, Moişe Rosu sin Dreicop Leiba.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X