„Neue freie Presse”, foaia – cadână, care din dragoste pentru turci sufere de superescitare nervoasă, are şi prin România câteun”daatsch Bocherl” care, pe lângă negustoria cu piei de cloşcă, are meseria de a-şi înfierbânta creierii cu câte – un păhar de bere şi a-şi transmite fumurile perciunatului cap drept la Viena pe sârmă, care, după cum se ştie, nu roşeşte. Astfel corespondentul anunţă din Iaşi troiene de omăt, încât după”Neue freie” noi patinăm de-a binele. Dar desigur că floarea acestor”horespiundenţi” îşi are cartierul general sub cerul Paşcanilor (Dacă aceşti indivizi obicinuiesc a avea ceea ce legile noastre numesc domiciliu, e o mare întrebare). Iată ce spune o telegramă din Paşcani: Astăzi a trecut pe aicea 400 de cazaci şi cerchezi din Caucaz. Ei poartă iatagane urieşeşti la coapse, iar din buzunarul esterior de la piept fulgeră pistoalele şi pumnarele. Cei mai mulţi au o arătare foarte războinică. Dar se găsesc printre ei şi moşnegi greoi cu barbele albe, cu tipuri adevărat asiatice (patriarhale). Cai şi tunuri urmează în tren separat.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 121