La 6 august curent au apărut în Bucureşti cel dendâi număr al foii ilustrate Globul, care făgăduieşte a fi o foaie de literatură populară, ilustrată. O literatură ilustrată ne este pân – acuma o idee necunoscută şi ne aminteşte mai mult rolurile de papyros egiptean scrise ideografic, unde într-adevăr fiece noţiune e totodată şi ilustrată. Dar să lăsăm această greşală de construcţie şi să ne ţinem de foaia de”literatură populară”.
O asemenea foaie esista la români sub titlul de „şezătoarea „, redactată de d. Iosif Vulcan, din Pesta. Nu zicem că foaia din Pesta e bine redactată, dar d. Vulcan pare a fi avut o idee sigură de ceea ce va să zică literatura populară, căci cearcă a da ca în oglindă cugetarea şi maniera de a vedea a poporului chiar. Literatura populară nici se poate numi altceva decât sau cugetarea şi productele fantaziei poporului însuşi, cari devin literatură în momentul în care se reproduc prin scriere, sau produceri a clasei mai culte, cari se potrivesc însă aşa de bine cu gândirea poporului încât dacă acesta nu le-au făcut, le-au putut însă face.
Literatura populară are la români foarte puţini reprezentanţi, pe care-i şi cităm după cât ni-i aducem aminte: Anton Pann (Valahia), Vasile Aron şi Ioan Barac (Transilvania), Const. Negruzzi şi Alexandri (în unele scrieri) pentru Moldova şi, între cei mai noi, fără contestare Slavici, povestirea umoristică (Ungaria), şi Creangă, povestea fantastică (Moldova). Dacă mai adăogăm unele scrieri mai vechi de agronomie ale d-lui Ioan Ionescu, cari sunt scrise cu totul în limba şi-n maniera de-a gândi a poporului, am cam mântuit cu literatura populară română. Ţăranul, breslaşul şi învăţătoriul mic (preotul, învăţătoriul sătesc şi cel de oraş) sunt poporul în înţelesul strâns al cuvântului, şi chiar numai în înţelesul lor poate fi vorba de literatură populară. Ţăranii şi breslaşii au feliul lor propriu, adesea prea original şi frumos, de-a vedea lumea, iar învăţător şi preot coboară cultura în jos şi traduc limba cosmopolită, nesemnificativă şi abstractă a ştiinţei, care e de domeniul lumii întregi, în formele vii, mlădioase şi încântătoare prin originalitate a poporului.
Va să zică o scriere este populară sau prin materie şi prin modul espunerii (literatura poetică în sens larg), sau cel puţin prin modul espunerii (novela, ştiinţa aplicată).
Să vedem cuprinsul primului număr de literatură populară:
- Din pământ în lună (roman) de Jules Verne.
- Rezbelul actual şi Chestiunea Orientului.
- Varietăţi.
- a) Despre trei tineri savanţi 1, articol în care se vorbeşte despre susţinere de teze la Sorbonne, despre Gellert şi Chamisso, tot lucruri ce ating direct poporul românesc.
- b) Despre pianul Kaps.
- Cronica săptămânii. Politică şi rezbel.
___________________
1 Să distingem. N-avem nimic contra celor trei tineri cari vor fi învăţat prea bună carte la universităţile străine. Numai darea de samă a”Globului” nu are a face nimic cu literatura populară.
- Cîteva consideraţiuni asupra ştiinţelor naturale cu citate din Humboldt şi Bessel şi c-un motto din Schopenhauer, motto care ar da ocazie acestui renumit scriitor – dacă ar trăi – să să supere, pentru nu ştim a cîta oară, că-şi vede numele scris cu pp, căci prin pp se dă numelui său un aer de nespusă eleganţă.
Apoi urmează altele ejusdem farinae.
Globul nu cuprinde literatură populară nici prin materie, nici prin formă.
Dacă editorul”Globului” au avut în vedere foaia”Gartenlaube”, al căreia format îl imitează, atunci ar fi trebuit să ştie că acea”foaie ilustrată pentru familii” – care nu este o foaie de literatură populară într-adevăr – cuprinde totuşi aproape numai literatură naţională. Gartenlaube mai că n-au avut în coloanele sale vrun articol tradus. O foaie de literatură populară care cuprinde aproape numai articoli traduşi e un fenomen pe care numai iubita noastră ţară era menită de-a-l produce.
De almintrelea noroc şi voie bună! Noi nu stricăm gustul nimăruia, din contra. Cu cît se vor înmulţi productele de acest soi, cu-atîta nădăjduim că se va simţi trebuinţa unei reacţiuni şi a unor foi într-adevăr populare.
Altfel”Globul” va apărea în fiecare sîmbătă sară în cîte două coale de tipar.
Preţul abonamentului este de 5 lei noi pe trimestru în monedă sunătoare.
Abonamentele se pot face însă după cerere şi pe cîte şase luni sau un an, cu preţul de 10 sau 20 lei noi.
Se primesc şi anunciuri cu preţul de 20 bani centimetrul pătrat.
Abonamentele se primesc la toate oficiele postale din ţară, iar în Bucureşti la librăria Mihălescu et Luis, strada Lipscani, şi la redacţiune, strada Neguţători, no. 21.
Administrator e B. V. Vermont.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 261