În Bucureşti a repauzat cunoscutul profesor şi membru al Academiei I. C. Maxim. Ceremonia înmormîntării a avut loc sîmbătă la 4 a l.c. la cimitirul Şerban-Vodă. Cu greu ne-am putut hotărî să păzim zicătoarea latină”De mortuis nil, nisi bene”. Intenţiile sale vor fi fost de sigur bune şi patriotice, deşi nu putem susţine acelaş lucru despre scrierile sale. E destul a pomeni colaborarea la Dicţionarul fantastic al Academiei, al cărui singur principiu a fost: de-a nu lăsa neschimosit nici un cuvînt românesc, pentru a arăta că filologul închinase viaţa minţii sale unor idei rătăcite. În privirea acestui dicţionar, însuşi părintele canonic Cipariu au declinat onoarea de-a-l fi inspirat cumva în tendenţele sale. Şi filologul din Blaş a şi avut drept să decline asemenea onoare, căci gramatica sa, de sigur o lucrare foarte serioasă, n-au îndreptăţit pe nimenea la clădirea babiloniei academice.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 246