Noi am publicat la rândul nostru acel anunţ al comitetului damelor în care se califica „ciudata bunăvoinţă” a d-lui Otto Max, cu adaosul că ne-a cam mirat cum de comitetul i-au făcut onoarea de-a solicita serviciile acestui domn. Căci, o spunem drept şi fără încungiur, daca România n-ar fi mestecată în război, conlocuitorii noştri ar * colecta pentru turci, nu pentru creştini. Aceasta se vede în Austria şi în Ungaria, încât aceste daruri ale neromânilor de rit necreştin samănă mult cu acele ale danailor, cu cari odată vor crede că au dreptul a ne scoate ochii. Încolo se ‘nţelege că ne pasă foarte puţin de opinia de care foaia noastră, bună – rea cum este, se bucură în cercurile semitice sau de opinia cu cari aceleaşi cercuri binevoiesc a-l onora pe redactorul ei. A-l onora repetăm, căci în momentul în care ne am vedea lăudaţi de o samă de oameni, chiar respectabili fie ca persoane private, am crede c-am încetat de-a fi atât de îndărătniciprecum suntem şi c-am fi făcut vro concesie în scris sau prin grai teoriilor umanitare şi egalitare reprezentate în mod atât de splendid de”Noua presă liberă”, ba chiar şi de unele jurnale din nefericire româneşti. Ceea ce constatăm pur şi simplu e că Tipografia naţională a stat tot aşa de bine la dispoziţia onor. comitet de dame ca şi oricare altă tipografie creştină din Iaşi şi că acel onor. comitet s-a servit de ca şi se va putea servi şi de azi înainte.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 313
