[„II. CU TOTUL DEOSEBITĂ…”] – de Mihai Eminescu
Cu totul deosebită în felul ei a fost reprezentaţia în beneficiul d-şoarei Dănescu.Nu ştim daca d-nia ei însaşi şi-a ales piesele, dar dac’ ar fi aşa atunci am felicita-o pentru gustul său natural. Spectacolul a început cu Doi surzi, o piesă în care d. Manolescu joacă foarte bine rolul unui servitor. D-sa – care prin nenorocirea de a poseda o figură simpatică, este silit azi de-a juca toate rolurile de amorez serios – deşi talentul d-niei sale este însemnat într-adevăr dar restrâns la câteva caractere, după a noastră părere servitori cu aerul lor jumătate stupid, jumătate şirăt şi bonvivanţii
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 308