[„NU PUTEM ŞTI…”] – de Mihai Eminescu [26 noiembrie 1881]
Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Nu putem şti care e forma pe care Adunarea va da-o răspunsului la mesajul tronului; observăm însă că între discurs şi răspuns au intervenit suspendarea relaţiunilor Austriei cu guvernul nostru, încât cată a se recomanda Adunării o deosebită precauţiune în privirea parafrazei ce va crede de cuviinţă a alege. E drept că nici ziarele din Viena nu dau acestei suspendări a relaţiunilor o gravitate tocmai mare şi se poate ca totul să nu fie decât o cestiune de cuviinţă, de exagerare de termeni. Însă Adunarea cată să ţină seamă de-o împrejurare: că ea nu este în stare a şti prin ce anume pasaj, prin ce anume vorbe din discursul tronului Austria s-a putut simţi atinsă. Aceasta ar putea-o şti numai atunci când ar cunoaşte tratările diplomatice. Cestiunea fiind încă pendentă, nerezolvată nici într-un chip, nici într-altul, guvernul se ‘nţelege că nu e în stare a comunica Adunărilor actele respective. De aceea Adunarea, neştiind ce să răspunză tronului într-o cestiune pe care n-o poate cunoaşte deocamdată, va fi bine să aibă prudenţă în parafrazarea acelui pasaj din răspunsul ei care va atinge cestiunea Dunării şi să nu înăsprească prin formulări energice o situaţie care, dacă nu e periculoasă, nu e pe de altă parte nici tocmai plăcută.
Observăm pentru cine ştie a înţelege că, cel puţin în aparenţă, nu ne putem răzima tocmai mult pe contrastul de interese europene în Orient. Atragem bunăoară atenţia sferelor noastre parlamentare asupra atitudinii Bulgariei în cestiunea dunăreană. Ea e, în aparenţă cel puţin, cu totul în acord cu vederile Austro-Ungariei şi desigur că nu de capul ei. Atitudinea statului învecinat ne îndreptăţeşte la concluzia că şi un alt stat, cu mult mai puternic şi mai determinant în chestiunea aceasta, nu refuză concursul lui Austro-Ungariei. Dintre puterile apusene unele au o atitudine nehotărâtă, dar, chiar dacă n-ar fi aşa, măsura în care ne pot sprijini cată să rămâie necunoscută. dacă guvernul se bucură de sprijinul cuiva desigur nu e în stare a spune în ce grad şi până unde poate uza de acel sprijin căci, dac’ ar spune-o, ar crea tocmai celor mai buni amici ai lui o poziţie foarte dificilă în cestiune.
Deducerile ce le putem face din atitudinea statelor slave ale Peninsulei în cestiunea dunăreană ne procură o sumă de cuvinte, ce nu se pot mărturisi, pentru a recomanda Adunării prudenţă politică în răspunsul la discursul tronului pe care-l va concepe. Acelaşi lucru se poate spune în multe forme şi nu trebuie să se uite că forme oricât de precaute, numai bine susţinute să fie, nu alterează cestiunea de drept.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII