Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Pe malul nostru dunărean nu vi se poate da nimic, pentru că totul e al vostru. Ori aţi inventat poate cestiunea izraelită din nou, ca să puteţi zice că, vi se fac concesii în privirea aceasta? Ori cestiunea averilor furate de greci, cari au zburat din ţară de-o lovitură de picior a lui Cuza Vodă? Ori veţi inventa alte istorii şi mai subţiri în conivenţă cu pretinsul adversar, care pe sub mână vă e amic?
Noi am spus-o şi o repetăm: pe cât timp consîngenii noştri nu se vor bucura peste hotară de drepturi egale cu celelalte naţionalităţi mai mici la număr, pe atâta timp Austro-Ungaria e o putere străină, foarte străină pentru noi, egal de străină cu altele, vecine ori depărtate. Impopulară, imposibilă chiar va rămânea o învoială, oricât de strâmbă, pe câtă vreme suntem batjocoriţi în sângele, în legea, în limba noastră.
Şi în sângele nostru românesc, nu în de alde Pherekydis, Giani, Carada etc., în limba noastră românească, nu în păsăreasca voastră, în poporul nostru istoric aşa cum l-a făcut Dumnezeu.
Atunci când naţionalitatea română de dincolo va avea libertatea ei de dezvoltare intelectuală şi materială nu va mai fi silită de-a vorbi tătarăşte, ci-şi va avea partea de soare şi de lumină, atunci abia monarhia vecină încetează de-a fi străină pentru noi; atunci numai am cunoaşte ca deviza viribus unitis, plutitoare pe Dunăre, cuprinde în ea şi puritatea rasei române, pusă cu dragă voie şi cu demnitate omenească în serviciul monarhiei. Atunci poate că nu numai soarta noastră, dar a Orientului întreg ar fi pe de-a pururea hotărâtă.
Noi se ‘nţelege că nu vorbim aci de împăratul. Împăratul dă zilnice dovezi că iubeşte în mod egal toate popoarele sale. Dar elementele determinante nu sunt concentrate toate în monarh. Gusturi de predominare, de deznaţionalizare zădărnicesc ţinta vieţii sale de a-şi vedea toate popoarele mulţumite. Acele elemente determinante cată să recunoască care e răul, un rău ce nici se poate vindeca decât din iniţiativa monarhiei, de vreme ce noi n-avem nici un drept de a ne amesteca în afacerile ei interioare.
Dar tot astfel nu are nici Austro-Ungaria dreptul de-a se amesteca acolo unde începe teritorul nostru şi întrebuinţarea Dunării, după cum e regulată prin tractate.
Lunecînd pe calea „învoielii strîmbe” în aceea a „judecăţii drepte”, nu facem decât să devenim obiectul unei vechi rivalităţi ce exista în Orient, fără meritul măcar de-a o fi provocat în interesul conservării noastre naţionale.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII
