„Românul” pune în revista sa de la 21 august următorul neadevăr:
Organele opoziţiei cer convocarea unei Constituante care să introducă Dobrogea din capul locului fără nici o tranziţiune în viaţa constituţionala a României … (opoziţia) fiind sigură că nici un guvern nu va putea să aplice din capul locului în Dobrogea Constituţiunea şi întreaga noastră legislaţiune ; că prin urmare în această privire nici guvernul actual nu va putea face astfel, ea începe de pe acum a cere imposibilul, pentru ca în urmă să aibă aerul de a fi mai liberală şi mai constituţională decît partida liberală şi constituţională şi să-şi facă din această cestiune o armă de opoziţiune.
Ziarul „Românul” spune pur şi simplu neadevărul şi-l spune cu intenţie, ştiind că-l spune, cînd ne atribuie nouă panglicării de care el numai ar fi capabil.
Din contra, o repetăm că nimic din legile noastre nu se potriveşte cu starea actuală a Dobrogei, pentru că instituţiile noastre sînt în parte nedrepte, sînt coruptorii, sînt creaţiuni în mare parte a coteriei liberale, sînt un mijloc pentru esploatarea claselor de jos prin grecotei vicleni, prin advocaţi fără pricini, prin dascăli proşti cari fac politică, în fine, instituţiile noastre nepotrivindu-se cu România, sînt şi mai departe de a se potrivi cu Dobrogea mai primitivă.
Dar faptul că instituţiile noastre, copiate de pe cele străine, care sînt rezultatul cu totul altor raporturi, nu se potrivesc, nu e deloc o dovadă cumcă noua provinţie trebuie dată pradă acelui soi de funcţionari netrebnici, acelor proletari cu cîte patru clase primare din care roşii vor scoate elita cu care-i va năpusti pe bieţii oameni primitivi, secătuindu-le toată puterea lor vitală prin spoliaţiune, delapidare şi venalitate.
Să cităm un exemplu d. Stătescu dă pe mai mulţi judecători afară pentru că au judecat un proces după cum credeau că e drept. Aci în România împricinaţii vor avea un adăpost în Apel, la Casaţie, în sfîrşit la oameni ai dreptului de care se sfieşte acest palavragiu ministru să se atingă. Procedura d-lui Stătescu ne face a crede că d-nia lui va fi aşteptat ca împricinaţii să-l mituiască pentru a dispune el însuşi pe judecători în favorul lor, dar, neîndeplinindu-se aceasta, d-sa a influinţat contra lor.
Ce apărare ar avea însă populaţiuni mai primitive a cărora justiţie ar fi administrată de oameni de soiul d-lui Stătescu?
Iată dar sub ce elită liberală ar încăpea Dobrogea, şi de aceea noi spunem că n-avem dreptul a o anexa decît cu consimţimîntul populaţiunilor. Noi am fost cei dentîi cari am susţinut că în Dobrogea trebuie să se menţie intactă viaţa juridică şi socială a acelor populaţiuni, pentru ca ei să se poată apăra în contra unor mutre de codru de soiul d-lui Stătescu şi a clicei liberale. Noi în România avem încă mijloace de a ne apăra pacinic de instinctele unor oameni de nimic, populaţii mai primitive ar trebui să apeleze la apărarea cu pistolul şi o spunem verde: le-am da tot dreptul să-mpuşte în canalia liberală care-ar cerca să-i esploateze în modul barbar în care esploatează pe ţăranul român.
A introduce starea noastră de lucruri în Dobrogea am zis de la început că ar fi o barbarie.
Să cităm un alt exemplu. În ţara aceasta s-a făcut rechiziţii şi pentru ruşi şi pentru … liberali. Nu zicem pentru armată, căci armata n-au văzut aproape nimic din rechiziţiile roşilor. S-au înţolit şi din ele pe cînd armata umbla flămîndă şi goală. Ei bine, ruşii au plătit ceea ce au luat, grecoteii barbari cari ne guvernă n-au plătit nimic decît la adepţi de-ai lor. La mii de oameni le-au pierit boii, încît n-au cu ce ara la toamnă şi sînt ruinaţi pe mulţi ani înainte, şi aceasta pentru că a fost siliţi a merge în Bulgaria cu carul şi cu boii, de unde s-au întors cu palmele, fără că mulţi din ei să aibă măcar o fiţuică pentru prestaţiunile care-i costă bunăstarea lor economică.
E destul ca să-şi închipuie cineva că şi populaţiile străine prin limbă şi origine din Dobrogea ar fi supuse aceluiaşi tratament barbar ca şi poporul românesc pentru a putea prooroci ce ură ar prinde acei oameni primitivi în contra unei ţări în care e cu putinţă ca s-ajungă a-i guverna gunoaiele uliţelor, oamenii netrebnici al cărora prototip şi cristalizaţiune e Stan Popescu.
Dacă sîntem oameni oneşti am trebui să le-o spunem verde: „Băgaţi bine de samă, oameni buni, ţara de care vă alipiţi e locuită de un popor pacinic şi de treabă, dar în orice pădure sînt şi uscături. Ei bine, legile fundamentale a acestei ţări permit ca din cînd în cînd să vie la putere uliţa, aşa-numiţii roşii, adică oamenii fără de lege cari nu cunosc nimic sfînt în lume şi cari ar fi în stare să vă despoaie ziua-n-amiază mare fără ca să găsiţi nicăiri un razim, căci Domnul în ţara aceasta nici are, nici voieşte să aibă vreo putere. Se poate întîmpla ca s-aveţi miniştrii cărora voi, privindu-le mutra numai, nu le-aţi încredinţa nici cînii voştri, necum soarta voastră”.
Se înţelege că toate acestea le spunem ca întîmpinare la obrăznicia „Românului” care, întorcînd lucrurile după cum îi convine, cearcă a arăta că noi voim să trecem de mai liberali decît liberalii, adică decît domnia lor. Da, într-adevăr sîntem mai liberali, dar din umanitate, nu din punctul d-lor de vedere, care voieşte ca stîrpitura să stăpînească pe omul întreg, cel prost şi bezmetic pe cel cuminte, cel sărac pe cel bogat, cel neştiutor pe cel învăţat. Cultura liberalilor e însă cu totul egală cu cea a tătarilor din Dobrogea, iar caracterul liberalilor e cu mult mai corupt şi mai netrebnic decît chiar al cerchejilor. Aceşti oameni prădători şi pe jumătate sălbateci sînt adevăraţii confraţi ai liberalilor; ei sînt liberi, egali, fraţi şi cu mare poftă după ceea ce nu e a lor.
Acestea ni s-a părut neapărate spre a pedepsi pe adversarii noştri pentru neobrăzarea de a ne atribui lucruri pe cari numai ei ar fi în stare a le face.
Acum ad rem. dacă pe de o parte nu e vorba de a introduce spoielele noastre franţuzeşti în Dobrogea, pe de alta oamenii aceştia- de se vor învoi a trăi alături cu noi- vor trebui neapărat să trăiască în raporturi bine hotărîte, legiuite, drepte. A stabili aceste raporturi însă nu e treaba unei Camere ordinare şi încă foarte ordinare, ci a unei Constituante.
Camera de astăzi a fost aleasă sub alte împrejurări, alegătorii aveau în vedere cu totul alte chestiuni, nu cesiunea unei bucăţi din pămîntul patriei, nu anexarea unui teritoriu de preste Dunăre. Întreg sistemul reprezentativ, dacă e vorba ca să nu fie numai un pretext de exploataţie pentru o clică fără de patrie certă şi fără de naţionalitate certă, se bazează pe consultarea naţiei în cestiuni vitale. Ridicola dare în judecată a cabinetului Catargi, iată de ce a fost capabilă Camera actuală; cu cestiunile serioase a cărora hotărîre ni se impune acum ea nu are dreptul de-a se ocupa şi nici capacitatea cerută.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X