[„SUB TITLUL BLANQUI, PIETRARU ET C-IE…”] – de Mihai Eminescu [3 ianuarie 1881 ]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Sub titlul Blanqui, Pietraru et C-ie „L’Independance roumaine” scrie următoarele:

Nimic mai original decât articolele apocaliptice pe care „Românul” le consacră de câteva săptămâni atentatului comis în contra d-lui Brătianu. Toată lumea a uitat această faptă a unui maniac nenorocit, care avea de complici pe nişte mizerabili ce nu aparţineau nici unui partid, nici unei opinii politice din ţară. Nimeni n-a crezut că poate profita de un eveniment izolat, reprobat de toţi oamenii oneşti. Numai „Românul” singur continuă a căuta în el tot soiul de lucruri. El se ‘ntreabă cine a încurajat pe Pietraru şi pe complicii lui la complotarea şi executarea atentatului. El apelează la toate partidele, la toţi cetăţenii, pentru a-l descoperi pe acel cineva, căci, zice el, societatea toată e ‘n primejdie. Ce straniu spectacol! D.C.A. Rosetti, marele agitator, devenit om al ordinei. Când dracu ‘mbătrâneşte se face sihastru. Cum, d-le prezident al Camerei, d-ta, care ai organizat atâtea comploturi şi revoluţii de cari te mândreşti, chemi lumea în ajutor pentru a descoperi pe instigatorii crimei Pietrarului? Dar n-ai nevoie să-ţi dai atâta osteneală; dacă mergi să-i cauţi aşa de departe e pentru că te-ai obicinuit aşa de mult a trăi într-o atmosferă de agitaţie încât nu ‘nţelegi că ideile subversive ce le- ai favorizat toată viaţa s-ar fi putut cândva întoarce contra dumitale. Toată lumea ştie că d. Brătianu şi marele pontifice din Strada Doamnei nu sunt decât unul ş-acelaş. Cu ce drept cer cei de la „Românul” ca naţiunea întreagă să se ocupe cu descoperirea unor comploturi imaginare, pe când ideile cari au dat naştere tuturor acestor extreme sociale sunt şi azi împărtăşite de cei de la „Românul”? Vor poate să păstreze pentru ei monopolul comploturilor şi se ‘ngrozesc de-a fi găsit trişti şi palizi imitatori? Am fi ademeniţi a crede una ca asta când citim „Românul” de miercuri 24 decembrie, în care pe de o parte se stigmatizează asasinatul politic, iar pe de alta se face o adevărată apoteoză lui Blanqui. Am înţelege câteva cuvinte simpatice din partea d-lui C. A. Rosetti în memoria unuia din coreligionarii săi politici, cu atât mai mult cu cât despre morţi şi-n faţa unui mormânt nu se zice decât bine. Dar cuvintele pe cari „Românul” le consacră lui Blanqui nu se adresează numai persoanei răposatului cel mai [cu] seamă ideilor lui. Judecaţi după concluzia articolului în cestiune, pe care iat-o;

„Privit în întregul vieţii sale de lupte şi de suferinţe Blanqui ne apare, de departe, cu caracterul său antic, ca personificarea dorului arzător ce există în sufletul tuturor acelora cari suferă de inichităţile societăţii de astăzi şi cari se sacrifică pentru mântuirea ei, luptând în de lungul vieţei lor pentru ideile în care au o credinţă nestrămutată. El a fost dintre aceia cari nu au decât o idee – o idee mare – şi care păşesc la realizarea ei prin calea cea mai dreaptă, crezând că societatea se poate preface într-o singură zi. Chiar acei cari nu împărtăşesc ideile lor, chiar acei cari cred că trebuie trude multe, timp mult şi lupte îndelungate spre a îndrepta societatea şi a îmbunătăţi soarta omenirei, chiar aceia sunt siliţi a admira în Blanqui devotamentul fără margini şi rectitudinea unei vieţi care nu a ştiut ce e slăbiciunea.”

Prin urmare diferenţa între cei de la „Românul” şi Blanqui consistă numai într-o cestiune de timp şi de oportunitate. Şi cei din Strada Doamnei ar suferi asemenea inichităţi din partea societăţii de astăzi şi ei ar fi gata a se sacrifica pentru mântuirea ei, dacă n-ar fi la putere. N-aveţi decât să recitiţi manifestul lui Pietraru şi veţi afla în el aproape textual aceleaşi fraze.

E din aceeaşi şcoală.

Tristă perspectivă pentru România când în ochii prezidentului Camerii viitorul ce ne aşteaptă e de a ajunge să practicăm ideile lui Blanqui! Cei cari găsesc că ideile fondatorului foii „Ni Dieu, ni Maître” sunt ideile prin cari se va reforma omenirea sunt astăzi la putere. Dar s-a schimbat într-un mod singular; îndopaţi şi îmbuibaţi, îngrozindu-se ei înşişi de mijloacele pe cari le-a întrebuinţat pentru a ajunge, cheamă azi societatea în ajutorul lor. Aceeaşi societate pe care au batjocorit-o, pe care au căutat şi vor căuta încă a o răsturna când nu vor mai fi în poziţia de a o esploata.

Însă opinia publică nu se mai mişcă: elucrubaţiunile „Românului” se citesc dând din umeri şi zicând ; „Ia fugi d- acolo! Te ştim ce poamă eşti!”.

Societatea română e bolnavă, adevărat, dar boala nu vine de jos, ci de sus. Cu alte cuvinte, revoluţionarii, importatorii tuturor ideilor subversive, sunt la putere, pe când masa naţiunii e plină încă de idei sănătoase. Astfel cangrena nu e acolo unde „Românul” are aerul de-a o căuta. N-are nevoie să meargă atât de departe pentru a găsi pe autorii morali ai atentatului. Între Pietraru şi apologiştii lui Blanqui nu e decât, o deosebire pe care am numi-o ierarhică. Cel dendâi a voit s-asasineze un om şi va fi pedepsit; cei din urmă asasinează o societate întreagă şi li se dau recompense naţionale.

MIHAI EMINESCU

OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.