UN PROFESOR DE LIMBA ROMÂNĂ FĂRĂ A O ŞTI – de Mihai Eminescu [10 ianuarie 1882]

Citim următoarele în „ Războiul Weiss”

 

Greşeli de limbă. Mai toate ziarele, atât din capitală cât şi din judeţe, sunt pline de greşeli, nu numai ortografice, ci de limbă chiar. Despre cele dintâi nu mai vorbim; ortografia noastră nefiind definitiv fixată, fiecare scrie cum [î]l taie capul, în câte 5-6 feluri, deşi ar trebui să aibă cel puţin un sistem ortografic. Lucrul principal este că se comite (?!?) greşeli gramaticale neiertate şi, ceva mai mult, asemenea greşeli se strecoară chiar în „Monitorul oficial” în actele ce poartă iscălitura M. S. Regelui.

Astfel, ca să dăm un exemplu, în fruntea „Monitorului oficial” d-alaltăieri; pagina I, coloana I, figurează, un înalt ordin de zi al Regelui către oştire, în care se zice între altele: „silinţele voastre” dau roade noi” – [î]n loc de dă (?!?).

Tot în „Monitorul oficial” numărul de ieri, la discursul de felicitare adresat Regelui cu ocaziunea Anului Nou de către d. ministru de interne Rosetti, citim: „Românii… cu iubire şi cu credinţă crescânde” Forma aceasta de crescândă, crescânde nu există în limba noastră românească, ea este curat maimuţărie după franţuzeşte, introdusă de oarecari pretinşi literaţi.

Greşeli de felul acesta sunt foarte multe şi ar fi de dorit ca, cel puţin în foaia oficială, să nu se mai repete, căci şeade ruşine.

Ar fi fost mai bine ca cei de la..Războiul” să fi tăcut! Si tacuisses, philosophus mansisses !…

MIHAI EMINESCU

OPERA POLITICA

1882-1883, 1888-1889

„TIMPUL”, „ROMÂNIA LIBERĂ”, „FÂNTÂNA BLANDUZIEI”

EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S

EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE

Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC

Editura Academiei RSR, 1985-1989

Vol XIII
 
image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.