UN RĂSPUNS D-LUI C.A. ROSETTI – de Mihai Eminescu [27 martie 1882]

Sub propria inscălitură a d-lui C. A. Rosetti, „Românul” de alaltăieri publică în prima pagină aceste uimitoare rânduri, pe cari le intitulează: Moralitatea partidei conservatoare.

„Timpul” este organul direct şi oficial al acestei partide. Organul cel mare şi direct al conservatorilor a inventat şi publicat cea mai mare şi murdară calomnie în privinţa a două femei din societate. Una din aceste două femei, anume arătată, este fia mea. Eu şi familia mea nu ne apărăm onoarea prin alte mijloace decât prin faptele noastre. Ne-am răzbunat şi ne răzbunăm de calomniatori mărginindu-ne în a-i denunţa opiniunii publice. Astfel, ş-acum denunţ opiniunii publice moralitatea şi respectul ce au pentru adevăr ş’ onoarea familiei ş-a femeiei şefii partidei conservatoare, reprezintată oficial de către ziarul „Timpul”.

Nu putem lăsa fără un scurt răspuns această neaşteptată întâmpinare din partea bătrânului director al „Românului”.

Fantasio se va face un moment serios, spre a fi la înălţimea acuzatorului său.

Întâi, n-am inventat nici o calomnie, făcându-ne, după cum este uzul tuturor cronicarilor, ecoul nevinovat al unui zgomot, pe care de altminteri nu-l garantăm, în privinţa unui scandal ce s-ar fi petrecut.

Al doilea, n-am numit nici direct, nici indirect, persoanele despre cari întreţineam pe cititorii noştri şi nu ne costă să afirmăm că n-a fost vorba de fiica d-lui Rosetti.

Dacă d. Rosetti voieşte a arunca publicităţei numele fiicei sale nu noi suntem culpabili de lipsă de respect „a familiei şi a femeiei”, cum se esprimă cu emfază d-sa.

În cele din urmă, prevestim pe toţi că nu numai şefii partidului conservator, dar chiar direcţiunea politică a ziarului este cu totul străină de cronicele noastre. Aceasta o declarăm odată pentru totdauna.

Terminând, nu ne mai rămâne decât a constata că d. Rosetti, spre a lovi cu orice preţ în adversarii săi politici, nu se sfieşte a târî în publicitate nume cari pentru d-lui cel puţin ar trebui să fie sacre. Acest eroism nu-l putem nici înţelege nici aproba.

Fantasio

MIHAI EMINESCU

OPERA POLITICA

1882-1883, 1888-1889

„TIMPUL”, „ROMÂNIA LIBERĂ”, „FÂNTÂNA BLANDUZIEI”

EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S

EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE

Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC

Editura Academiei RSR, 1985-1989

Vol XIII
 
image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.