Venim încă o dată asupra scrisorii adresate directorului ziarului „Le Nord” de către un domn X. din Bucureşti. Deci reproducem textul francez, ca să nu fie îndoială de autenticitate şi ca să vedem argumentele de care se serveşte pentru a justifica cererea Rusiei.
De quoi s’agit-il en effet? De la restitution à la Russie d’un territoire qu’elle a du céder à la suite de la guerre de Crimée… Je rechercherai l’historique de ce lambeau de terre, qui n’a pas été arraché à la Russie par la force des armes, ni conquis par la Roumanie… La Bessarabie a été conquise à une grande époque et par des generaux au renom populaire, Roumiantsof, Soumarof, sur une population musulmane, tatare, campant sous la tente et reproduite assez fidèlement de nos jours par ces odieux Tcherkesses… Ainsi conquise sur ces peuplades à demi sauvages, la Bessarabie, a „aucun point de vue”, n’a pu être considérée par le Traite de Paris „comme restituée à ses possesseurs legitimes”.
Înainte de toate un preambul. „Basarabia” este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţarei Româneşti, a Basarabilor. În secolul al patrusprezecelea Mircea cel Bătrîn, vestitul domn al Ţărei Româneşti şi despot al Dobrogei, domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti pînă la mare, cel care a luat parte la bătălia de pe şesul Kossovo, la bătălia de la Nicopole, între luptătorii creştini între cari erau conetabilul Franţei, regele Ungariei şi marele prior Frideric de Hohenzollern, acest Mircea şi-a întins domnia pînă în Nistru, de unde partea aceea de loc care e în posesiunea noastră a păstrat numele de Basarabia de la Mircea Basarab. Va să zică „le vrai possesseur” este Ţara Românească, Valachia magna.
Ceea ce se numeşte Basarabie rusească au binevoit ruşii s-o numească astfel, dar aceea, afară de părţile de la sud, e Moldovă curată şi anume jumătatea ţărei Moldovei.
A cui a fost însă Basarabia noastră pînă în Nistru în veacul al patrusprezecelea? A unor tătari pe cari generalii vestiţi (şi ce trece oare peste un general vestit?) i-a cules de sub corturi, „roiuri” pe jumătate sălbatece, zice d. X.
Nu vorbim de ziua de astăzi. Românii sînt în majoritate absolută în Basarabia noastră şi străinii sînt colonizaţi de Rusia de la 1812 încoace.
Să-i vedem pe tătarii d-lui X de la 1400-1500.
La anul 1407 Alexandru cel Bun regulează prin o convenţie închieiată cu negustorii din Lemberg negoţul de import, esport şi tranzit. Acolo se zice:
Esportînd mărfurile spre părţile tătăreşti (Crimeea) se va plăti de la 12 cîntare: în Suceava 1 rublă de argint, în Iaşi 30 groşi, în Cetatea Albă (Akkermann) jum. rublă de argint; iar mergînd nu prin Cetatea Albă, ci prin Tighina, se va plăti aicea vama Cetatea Albe.
Alexandru cel Bun era tătar!
La anul 1420, ierodiaconul rusesc Zosima, călătorind către Sfintele Locuri prin Moldova, spune următoarele:
De la Kiev, cu neguţători şi cu boieri mari, am mers treizeci de mile, iară o milă e ceva peste cinci verste, şi am ajuns departe la un fluviu numit Bug, unde stă oraşul Braslav, şi am stătut acolo o săptămînă. De aci am purces prin cîmpul tătăresc , mergînd cincizeci de mile prin acel şleah tătăresc numit drum spre Dunăre; iară lîngă locul Mitirevi-kămini am dat peste fluviul numit Nistru. Aici fu trecătoare şi graniţă moldovenească; din cealaltă parte a Nistrului se plăteşte pentru trecătoare moldovenilor, iar din ceastă parte marelui duce litvan Vitold, adecă totalitatea dării se ia din partea din care se începe trecerea şi apoi moldovenii şi litvanii şi-o împart pe jumătate. De acolo cale de trei zile pînă la Cetatea Albă pe teritoriul Moldovei. Ş ezurăm la Cetatea Albă două săptămîni. De la Cetatea Albă pînă la mare este o distanţă de nouă verste. Chiar la gura Nistrului stă un stîlp numit Fonar (fănariu), aci e şchelea pentru corăbii.
Publicat de Saharof în Skazaniia russkavo naroda, Petersburg 1849.
Cetatea Albă era deci … tătărască!
La anul 1421 cavalerul Guillebert de Lannoy, ambasador din partea regelui Franciei Carol VI şi a regelui Angliei Enric V, descrie n cartea sa Voyages et ambassades de Messire Guillebert de Lannoy en 1399 1450 întîlnirea cu Alexandru cel Bun şi călătoria la Cetatea Albă. Mergînd, a ajuns la une ville fermée et port sur la ditte mer Majour, nommée Mancastre ou Bellegrad ou il habitent Genevis, Wallakea et Hermins adică a ajuns la Bielograd (Cetatea Albă) unde locuiesc genoveji, români şi armeni. Cavaleriul, prădat de hoţi lîngă apa Nistrului, se adresează lui Alexandru Vodă, „care este Domn al Cetăţii Albe”, şi este satisfăcut, căci hoţii prinşi au fost aduşi cu lanţuri de gît înaintea cavalerului şi i-au înapoiat banii.
Deci tot tătari sub corturi … din Genova, Moldova şi ţara armenească. Ciudaţi tătari!
La anul 1453 Alexandru Vodă, fiul lui Iliaş dăruieşte prin hrisov din Suceava mănăstirii Pobrata mai multe regalii. Hrisovul e iscălit şi [de] d-nia lui Stanciu, pîrcălab de Cetatea Albă. Tot tătar!
La anul 1475 un arhitect grec, anume Theodor, face, din porunca lui Ştefan cel Mare şi sub privegherea pîrcălabului, un turn nou şi un zid la Cetatea Albă. El o spune aceasta prin o inscripţiune grecească care stă şi ASTĂZI pe rămăşiţele vechilor tării din actualul Akkermann. Textul pe zid zice: „Această cetate s-a zidit în zilele preavlaviosului Domn Io Ştefan Voievod prin îngrijirea magistrului provinciei şi comandantului cetăţii.
Ştefan Vodă se ştie că-i tătar, iar magistrul era asupra unei provincii tătăreşti şi comandant peste o cetate de tatari din Genova.
La anul 1480 Ştefan Vodă întăreşte prin hrisov lui Mihu Buzatul o moşie. Iscălit e hrisovul de d-nia lor Gherman şi Oană pîrcălabi de Cetatea Albă Ivaşcu şi Maxim, pîrcalabi de Chilia. Boierii aceştia sînt tătari, ca şi Ştefan Vodă!
Anul 1513. În cartea geografică publicată de Essler şi George Ubelin, la Strassburg, şi intitulată Tabula moderna Sarmatiae sive Hungariae, Poloniae, Russiae, Prussiae et Valachiae (reprodusă de Lelewel în Géographie du Moyen-âge) se vede toată Basarabia pînă la mare, deci Moncastro (actualul Akkermann), Istropolis (Kilia) ca făcînd parte din Moldova. Dar Strassburg e în Tataria! Prin urmare: La Bessarabie, à aucun point de vue , n’a pu être considérée par le Traite de Paris comme restituée à ses possesseurs légitimes.
Dar, adevărat, dacă a fost la mijloc nişte generali aşa de vestiţi ca Rumianţof şi Sumorov, cum să nu se poată? Ei au luat cu sabia ţara de la populaţiuni sălbatice cari nu existau. A te bate cu inamici ce există este faptă omenească de general, dar a te bate cu inamici ce nu există … asta-i meşteşugul, şi numai generali aşa de vestiţi ca Rumianţof şi Sumarof a putut s-o facă.
Dar încă una foarte actuală. D. baron Stuart a iscălit convenţia renumită alături c-un tătar, căci Cogălniceanu, al cărui bun e cronicar moldovenesc, s-a sălbăticit în urmă ş-a trebuit cules de sub corturi de vestiţii Rumianţof şi Sumarof de lîngă apa Cogălnicului, care curge de-a lungul prin mijlocul părţii de sud a Basarabiei.
Et voila, comment on recherche l’historique de ce lambeau de terre!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X