Serbarea din Paris în onoarea lui Victor Hugo s-a petrecut în cel mai strălucit mod. La această ovaţiune au luat parte peste 300 000 de oameni. Bătrânul poet, din fereastra locuinţei sale, a ţinut un discurs în care a ridicat în cer Parisul.
Te salut, Parisule, a zis Victor Hugo, oraş gingantic, nu în numele meu, căci eu sunt nimic, ci în numele tuturor cari trăiesc, gândesc, iubesc şi speră în această lume. Ceea ce a fost Atena pentru anticitatea greacă, Roma pentru cea romană, astăzi este Parisul pentru Europa, pentru America, pentru toată lumea civilizată. Astfel eu, un simplu călător, care are numai o parte a sa din dreptul comun, te salut, oraş sacru, cu iubire în numele tuturor oraşelor Europei şi Americei şi a lumii civilizate, de la Atena până la New-York, de la Londra până la Moscva şi în numele tău, Romo, şi în numele tău de asemenea Berlinule !
Când a făcut menţiune de Berlin vocea lui Victor Hugo se înăbuşise. El şi-a acoperit ochii cu mânile şi a început să plângă. Puţini şi-au putut stăpâni lacrimele.
Locul natal al poetului i-a trimis următoarea adresă:
Oraşul Besanşon salută cu mândrie pe poetul în care n-a mai rămas nimic uman şi al cărui geniu, după ce a creat capodopere în timp de şaizeci de ani, luminează mai puternic şi mai roditor decât oricând, pe răzbunătorul crimei din decembre, pe elocintele şi infatigabilul apărător al tuturor celor persecutaţi, pe apostolul a orice progres, pe profetul care pune tot mai aproape în vederea ochilor noştri celor transportaţi perspectiva unui viitor de fericire generală, de justiţie universală şi de fraternitate!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII