Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ziarele austriace constată cu satisfacţiune că presa conservatoare din Anglia favorizează interesele şi necesităţile monarhiei vecine în cestiunea dunăreană. Foile din Londra merg chiar mai departe decât cele austriace şi nu se sfiesc de-a afirma că Austro-Ungaria ar fi având un drept de preponderanţă în şesul Dunării de Jos. Fiindcă în curând Comisia Europeană din Galaţi se va întruni în sesiune estraordinară, pentru a discuta din nou măsurile reglementare pentru distanţa dintre Porţile de Fier şi Galaţi, e poate de oarecare interes de a comunica şi noi opiniile austrofile ale presei conservatoare engleze, mai cu seamă acelea cari constituie beatitudinea foilor vecine. „Standard” zice de pildă că atunci când un fluviu trece prin trei – patru state, din cari unele relativ neînsemnate, iar unul mare şi având o poziţie dominantă, e firesc lucru ca statul cel mare să nu îngăduie niciodată de-a fi înlăturat prin preponderanţa numerică a celor mici. dacă unele state balcanice ar îndrăzni să cerce a contesta preponderanţa Austro-Ungariei, la care ea are un drept prin puterea, populaţia şi avuţia ei, instinctul simplu de conservaţiune ar trebui să împingă pe oamenii de stat ai Austriei la o atitudine foarte energică. „Morning Post” găseşte asemenea că e foarte clar ca Austro-Ungaria să aibă oarecare preponderanţă pe Dunăre, fără a ţine în seamă câţi principi de pe acolo voiesc să avanseze la rangul de regi. Acest ziar dă a înţelege că guvernul englez o fi poate acela care să fi îmboldit România la rezistenţă şi relevează cu intenţie cum politicii engleji au obiceiul de a uita că drepturile ce le reclamă pentru ţara lor proprie nu le pot refuza altora. Precum Anglia cată să se mănţie pe canalul de Suez tot astfel Dunărea nu-nsemnează pentru Austria mai puţin decât canalul de Suez pentru Marea Britanie. În fine „Morning Post” citează un cuvânt al lui Napoleon I, dintr-o scrisoare către Metternich: „Aveţi drepturi geografice asupra Dunării”.
E în adevăr curios de-a vedea citându-se, ca autoritate în materie de drept internaţional, Napoleon I. Împăratul pricepea în adevăr să-şi creeze drepturi geografice, ba chiar mai puţin decât geografice asupra multor ţări din lume, dar am întreba pe toate statele europene dacă este vreunul căruia i-ar mai conveni azi invocarea unor asemenea drepturi în chipul cum o făcea marele împărat.
Cată să observăm pentru cititorul nostru că opiniile gazetelor engleze trebuiesc judecate totdauna din punctul de vedere al opiniilor de partid din acea ţară, prin urmare ele nu sunt nepărtinitoare decât cu restricţiunea de-a încăpea sau nu în cadrul vederilor locale de partid. Antagonismul actual în politica esterioară engleză dintre liberali şi conservatori se întemeiază în esenţă pe următoarea fundamentală deosebire de vederi: liberalii văd în caracterul industriei şi în tendenţele de dominaţiune maritimă a Germaniei un adversar viitor al chiar puterii maritime şi de producţiune a Angliei. Prin urmare orice ar încuraja precumpănirea Germaniei şi aliaţilor ei în materie de producţiune şi de politică comercială cată a fi combătut.
Progresele Rusiei în Asia nu-i preocupă în aşa mod. Ceea ce Rusia poate atinge este sfera de acţiune a Angliei, o sferă care se poate muta, se poate restrânge ; puterea maritimă şi de producţiune a poporului englez nu va fi atinsă nici chiar prin cuceriri ruseşti.
Vederea conservatoare este opusă celei liberale. Conservatorii nu văd în dezvoltarea cât de largă maritimă şi industrială a Germaniei un pericol de suprematizare din partea acestei puteri ce-şi apără sfera de acţiune în contra Rusiei. Deci tot ce va fi îndreptat în contra Rusiei e favorabil intereselor engleze, după a lor părere.
În cestiunea Dunării lucrul stă cam tot astfel. Rusia nu are interese pozitive în şesul Dunării de Jos, dar are un interes negativ considerabil: acela ca nu un altul să aibă preponderanţa şi acel altul este tocmai adversarul economic şi maritim imaginat de liberalismul englez.
E evident că în lupta de conservare naţională întreprinsă în cestiunea Dunării cată să ţinem seamă de aceste opinii, cari, după constelaţiunea întâmplătoare a evenimentelor, ne pot fi favorabile sau nefavorabile. Deocamdată constatăm că, în cestiunea Dunării, interesul mai mult negativ al partidului actualmente la guvern în Anglia favorizează atitudinea defensivă a României.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII
