Redactorul ”Curierului intereselor generale”, numai spre a fi consecuent, se jertfeşte cu mare abnegaţiune pe altarul logicei. La reflectarea noastră, pe care d-lui o numeşte rectificare (când noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislaţiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul vechil şi-a schimbat senzul, ceea ce dovedim prin următorul silogism.
Toţi advocaţii au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor.
Toţi vechilii sunt advocaţi.
______________________________
Toţi vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor.
Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedeşte contrariul. Deci a doua premisă susţinută de „Curierul int. gen.” e falsă. Iată dar că espresia vechil ş-au schimbat înţelesul şi are astăzi un cuprins cel puţin controvers.
Al doilea act de jertfire de sine îl comite redactorul numind espunerea noastră o apărare a evreilor, pe când ea desfăşură numai adevărul gol, arătând că îndreptăţirea lor în cazul de faţă se poate aduce numai în mod negativ. Un alt cititor, mai cu pătrundere, ar fi văzut îndată că noi avizăm la cre[a]rea unei legi pozitive care să reguleze acest raport.
Al treilea act de jertfire e de o naivitate hazlie. Supărat că nu voim să-l confundăm cu d. Brociner, om cu ştiinţă de carte, adică bacalaureat şi doctor în drept, zice că îl confundă pe acest domn cu împărţitorii foii sale, oameni asemenea cu ştiinţă de carte. Fericit „Curier al intereselor generale”! Redactorul tău declară prin aceasta că ştie mai puţină carte decât împărţitorii tăi, de vreme ce un doctor în drept s-ar putea mai uşor confunda cu împărţitorii decât cu redactorul tău. Să-l credem.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 59