„Războiul” şi după dînsul „Presa” publică urmatoarea poezie, pe care o atribuie răposatului Ioan Eliad:
Meritul astăzi e fără nume,
Plebeu, patriciu nu mai e-n lume,
Progresul toate le-a sfărmat
Şi-ntr-un amestec le-a frămîntat.
Astăzi patricii sînt contraccii,
Şi vezi miniştrii pe toptangii;
Omul ştiinţei e bojogar
Şi medic mare un potcovar
Ateul astăzi e teolog,
Giuvargiul arheolog;
Azi ucigaşul e dregător
Furul de frunte judecători;
Azi criminalul e virtuos
Şi virtuosul om viţios;
Tot veneticul proprietar
Şi răspopitul funcţionar;
Vizionarii sînt diplomaţi
Şi ceaslovarii mari literaţi;
Toţi intriganţii alegători,
Toţi patentarii legiuitori,
Toţi veneticii mari patrioţi,
Toţi fanfaronii Mircii nepoţi,
Toţi desfrînaţii mari moralişti
Şi toţi bancherii mari publicişti.
Toate veniră cu susu-n jos
Şi lumea geme de mult folos.
Aceste toate nu sînt dovezi
De-naintare? … Şi-ncă să vezi!
Ioan Eliad (sau, după cum se numea mai tîrziu, Heliade-Rădulescu) a fost într-adevăr un om însemnat, dar poezia aceasta n-a făcut-o el. Ea e din pana lui C. Bălăcescu, scriitor cu mai puţin renume, dar cu mai mult talent poetic decît Eliad.
Poezia în original e intitulată Progresul şi se află tipărită în biblioteca portativă editată de Eliad. E caracteristic pentru multe din reputaţiunile noastre literare că toţi îi citează dar nimeni nu-i citeşte.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X