Spre complectarea celor zise în n-rul nostru trecut adăogim că la 11/23 april la oara 12 1/2 sosi din Chişinău la Ungheni consulul general rus din Bucureşti, d. Stuart, care se sui apoi imediat în trenul ce a plecat spre Iaşi.
La 2 oare trupele au început să se mişte şi să ieie poziţiuni pe şesul Unghenilor. La vestea că ţarul vine: Pr. S. mitropolitul Iosef se îmbrăcă în veşminte şi aşteptă astfel între doi arhimandriţi şi încunjurat de delegaţii români. La 5 oare sosi trenul carele aducea pe M. S. Împăratul Rusiei. Ţarul, urmat de o numeroasă suită, fu întâmpinat de mareşalul Moruz cu pâne şi cu sare şi de mai multe dame cu buchete de flori. Ţarul intră în sala gărei, unde văzând pe Pr. S. mitropolitul îşi descoperi capul şi, după o mică salutare, d. Iacobson, consulul rus din Iaşi, prezentă M. Sale pe Pr. Sa mitropolitul Iosif şi pe fiecare membru din delegaţiunea română. Prea Sf. Sa Mitropolitul îndreptându-se către M. S. Împăratul rosti în limba română următoarea întâmpinare:
Maiestate!
Fericita sosire a Maiestăţei Voastre Imperiale lângă hotarăle României, a acestei ţări ortodoxe, a căria biserică de secole s-a bucurat de protecţiunea binevoitoare a auguştilor suverani, glorioşii voştri strămoşi, ortodoxii monarhi ai puternicei împărăţii a Rusiei, ne procură, şi nouă astăzi fericita ocaziune de a supune Maiestăţei Voastre, omagiile noastre şi respectuoasele felicitări de bună venire, atât din partea clerului bisericei române, cât şi din partea reprezentanţilor autorităţilor laice ce împreună suntem veniţi înaintea Maiestăţei Voastre pentru acest sfârşit.
Suntem pe deplin convinşi, Maiestate, că aceleaşi binevoitoare dispoziţiuni moştenite de la glorioşii voştri strămoşi pentru România şi biserica ei animă şi pe Maiestatea Voastră, Imperială şi vă vor anima în totdeauna pentru gloria bisericei lui Dumnezeu în genere şi a Maiestăţei Voastre în parte.
Ţarul avea în dreapta pe moştenitorul tronului, în stânga pe frate – său marele duce Nicolaie Nicolaievici şi pe fiul acestuia, Nicolaie Nicolaievici, iar îndărătul său mai mulţi generali, între cari şi şeful statului general, Nepokoişiţchi, şi generalul Ignatief.
- S. răspunse în limba rusască:
Sunt foarte mulţămit a vă vedea. Cunosc ţara voastră, căci de mai multe ori am venit pe acolo. întru şi acuma, însă ca şi altă dată nu ca inimic, ci ca amic. Vă mulţămesc pentru buna venire.
Aceste cuvinte au fost traduse în limba română de d. consul Iacobson.
Ţarul trecu apoi prin alt salon afară şi, aşezându-se cu marele duce Nicolaie într-o trăsură cu 2 cai albi, plecă spre a inspecta armata. Ajungând în raionul armatei, încălecă ţarul şi sub sunetul muzicilor militare şi strigări de ura! trecu înaintea fronturilor regimentelor, escadroanelor şi bateriilor. Apoi, oprindu-se în mijlocul trupelor, se adresă cătră comandanţi şi soldaţi, felicitându-i de bună sosire, urându-le o călătorie fericită şi reuşită deplină şi esprimându-şi speranţa că armata va da şi de astădată probe de vitejie şi disciplină. După aceasta împăratul lăsă să defileze armata dinaintea sa.
Terminându-se revista, ţarul se întoarse la gară, luă pe peron adio de la mai mulţi generali, dintre cari a sărutat pe generalul Vanovski, şeful corpului al 12-lea, şi strânse mâna la alţi trei generali, zicându-le că contează pe activitatea şi vitejia lor.
La oarele 6 3/4 sara ţarul se întoarse la Chişinău.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 225