„România liberă” vorbeşte despre deschiderea Parlamentelor, se bucură că nu s-au validat de-ndată alegerea a doi deputaţi, în sfârşit ajunge la proiectul de răspuns pe care Camera-l pregăteşte Prea Înălţatului nostru Domn. Ca formă, zice „E. L.”, este o bună compunere retorică în stilul cronicarilor, ca fond e o parafrază a mesagiului tronului. Drept că autorul răspunsului au oblicit cum se scarpină şi tuşesc cronicarii, este întrucâtva materialul lor de cuvinte , nu însă spiritul lor.
Bătrânii noştri erau oameni cuminţi, ei spunea simplu, fără încunjur şi fără vorbe late ceea ce ştiau şi simţeau într-adevăr. De unde şi până unde pot ci aduce câtuşi de puţin cu stilul afectat şi căutat a lui Lope de Vega al României?
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X