Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Românul” de la 25 fevruarie revine asupra temei lui favorite ca „nu e în ţară decît un mare partid, partidul naţional liberal, şi de aci încolo nu sînt decît grupuri”, şi, luînd pe fiecare din acele ce le numeşte el grupuri, le întreabă pe rînd: „Cum vreţi s-ajungeţi la putere? Prin Camere? Dar maioritatea Camerelor este a noastră! Prin naţiune? Dar naţiunea este cu noi încă de la 1848!”.
În privinţa aspectului general al partidelor vom răspunde „românului” că se înşeală. Mai întîi, dacă-i adevărat că maioritatea Camerelor actuale îi aparţine, nu-i adevărat că naţiunea a fost cu dînsul de la 48 pînă acuma şi este cu totul neadevărat că naţiunea ar mai fi astăzi cu dînsul. Dacă naţiunea s-a lăsat a fi amăgită, prin făgăduieli şi prin calomnii şi a putut acorda oarecare încredere în partidul aşa-numit liberal naţional la alegerile ce au urmat căderea guvernului conservator, acuma ea vede cît de mincinoase au ieşit acele făgăduieli şi cît de amăgită i-a fost încredere. Astfel ea nu este şi nu poate fi astăzi decît contra partidului de la putere.
Afară de aceasta, oricît de deosebite ar fi grupurile de cari vorbeşte „Românul”, ele sînt toate unite astăzi pentru a condamna bizantinismul lui demagogic, a stărui ca să înceteze odată acest sistem de minciună şi de înşelăciune pe care, în lipsă de idei şi de principii, le profesează partidul de la putere, şi a demasca pe aceia cari ascund cosmopolitismul lor sub masca raţionalismului şi despotismul exclusivist sub firma liberalismului.
Acestea zise asupra situaţiunii întregi, observăm că între grupurile politice, cum le numeşte „Românul”, el nu aminteşte şi Centrul. Va să zică guvernul nu mai este un guvern de fuziune, după cum zisese odinioară d. Brătianu şi după cum îi plăcea d-lui Boerescu să o repete. Va să zică partidul Centrul s-a confundat cu marele partid naţional liberal, şi ziarul „Presa” a rămas un organ de a doua mînă al acestui mare partid, bunioară ca „Telegraful”.
Nu ştim ce va zice ziarul „Presa” de acest asasinat neomenos săvîrşit de „Românul”, ea care se arăta aşa de susceptibilă, aşa de supărată cînd cutezam noi numai a pune în îndoială vitalitatea acelui partid, Centrul. Cît pentru noi declarăm cu toată sinceritatea că ne pare rău… „Presa” altădată a avut onoarea de a susţine cu tărie şi cu convincţiune principiile cele mari, ideile sănătoase pe cari le reprezintă azi ca şi atunci partidul conservator; a avut onoarea de a combate apucăturile primejdioase şi tendenţele deşenţate ale „Românului” şi ar fi meritat să nu cadă aşa de jos.
În ceea ce priveşte în parte pe partidul conservator sau, cum ne numeşte „Românul”, grupul d-lui Iepureanu, avem puţine de zis. „Românul” se plînge că nu ne cunoaşte, că ascundem numele noilor noştri aderenţi.
Stranie acuzare!
Ieri ne cunoştea şi, ca să ne combată, ne spunea că noi sîntem aceia cari au guvernat ţara de la descălicătoare şi pînă la venirea la putere a d-lui Brătianu, iar astăzi nu ştie cine sîntem. Pentru Dumnezeu! nu vă cerem ceea ce nu puteţi, nu vă cerem să fiţi de bunăcredinţă în discuţiune, dar fiţi cel puţin consecuenţi, ţineţi-vă de una: ori ne luaţi drept un partid nou, şi atunci puteţi să vă faceţi că nu ne cunoaşteţi şi să ne imputaţi că ţara nu ştie cine sîntem ca să ne poată încredinţa destinele ei, dar atunci nu mai aveţi dreptul să ne acuzaţi de relele din trecut; ori luaţi-ne de ceea ce sîntem, de partidul conservator cu d. Iepureanu în cap, şi aşa aveţi drept să discutaţi faptele noastre trecute, dar atunci nu vă mai este iertat să spuneţi că nu ştiţi cine sîntem.
Ne ştiţi bine cine sîntem, căci ne-aţi găsit totdeuna contra voastră, fie pe toţi împreună, fie pe unii dintr-o parte, pe alţii dintr-alta, fie pe mai toţi, ca să combatem teoriile necurate ale cosmopolitismului cu care căutaţi a învenina ţara şi ca să tăiem mrejele ce aruncaţi mereu în apa turburată prin calomnie. Şi ţara ne ştie şi ea, care, după propria voastră mărturisire, s-a lăsat de atîtea secole sub mîna noastră, slabă cîteodată, dar totdeuna românească.
Ce vă faceţi dar că nu ne cunoaşteţi?
Dar, afară de această prefăcută naivitate, argumentul de căpetenie al „Românului” contra noastră. rămîne tot insinuaţiunea calomnioasă pe care am demascat-o într-unul din numerile trecute: „Camerile nu sînt cu voi! Ţara nu e cu voi! De la cine oare cereţi guvernul? Publicul va cugeta”.
Noi sîntem vînduţi străinilor! Iacă cum înţelege ziarul „Românul” discuţiunea ideilor, iată cum argumentează.
Dar, dacă acest argument se poate întrebuinţa, aveţi voi dreptul să -l întrebuinţaţi contra noastră?
Noi oare sîntem aceia cari, ştiind că o mare putere voieşte să ne ia trei judeţe, am pus cu toate astea la dispoziţiunea ei braţele şi averea României? Noi oare am fost acuzaţi de primul ministru al Engliterei că am consimţit la luarea Basarabiei? Noi am aruncat oare la picioarele altei puteri mari milioanele ţării în cestiunea aşa-numitei răscumpărări a căilor ferate? Noi am cerut de la români mai mult decît cerea Europa în cestiunea izraelită, care s-a rezolvat contra voinţei noastre?
Conştiinţa publică, indignată de atîta mistificare, vă dezminte prin toate organele ei independente. dacă este un guvern care să merite acuzaţiunea că a sacrificat interesele ţării dorinţei de a se ţinea la putere, acest guvern este acela ce se numeşte, pentru amăgire, liberal naţional!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI