
Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Presa” rectifică înţelesul ce-l dădusem locuţiunii „opt şi cu-a brînzei nouă” şi ne spune că cele opt săptămâni cari preced pe-a noua, a brînzei, sunt în adevăr nu din post, ci din dulcele Crăciunului.
Plini de gratitudine oricând ni se relevează o adevărată greşală, mulţumim confraţilor de la „Presa” pentru binevoitoarea rectificare şi-i asigurăm că, dacă am avea cândva a scrie un lexicon de locuţiuni române, vom ţine seamă de preţioasele ei indicaţiuni.
Dar, dacă pe de-o parte mărturisim franc eroarea noastră lexicală, nu putem pe de alta să admitem rectificările materiale pe cari ni le face „Presa”.
Mai alaltăieri, zice „Presa”, a fost în adevăr o mică întrunire, dar nu a membrilor partidei Centru, ci numai a redactorilor foii noastre.
Prin aserţiunea aceasta nu se schimbă deloc ceea ce am zis noi. Totalitatea redactorilor „Presei” e identică cu totalitatea membrilor marelui partid al Centrului. Cât despre visul aievea (coşmar ) în urma căruia am fi atribuit d-lui Boerescu şi unui alt asistent cuvinte pe cari nu le-ar fi rostit, se poate în adevăr ca fidelitatea logosului să nu fi fost stenografică, dar esenţa cuvintelor rostite e cea comunicată de noi.
Sorgintea căreia-i datorim informaţiile noastre e, în cazul acesta, prea sigură ca să nu preferăm a bănui pe redactorii „Presei” că se cam jenează a confirma zisele noastre. Neagra mulţime se compunea în adevăr din opt, dintre cari patru funcţionari dependenţi de Ministeriul de Externe şi două rude de-aproape ale d-lui Boerescu, iar vorbele vajnice au fost rostite de un tânăr care nu e nici funcţionar, nici rudă a marelui om de stat. Dacă nu spunem numele e că ne sunt indiferente.
Să admitem însă, pentru un moment, că în adevăr acea „mică întrunire” era compusă numai din… redactorii „Presei”.
Acum câteva zile „Presa” anunţase că d. Vasile Boerescu şi prinţul Dim. Ghica nu au nici un amestec, nici direct, nici indirect, în redacţia acestui ziar.
Dar la mica întrunire a redactorilor au luat parte… ca redactori se ‘nţelege, deşi n-au nici un amestec direct sau indirect, d-nii Boerescu şi Dim. Ghica.
Care-i adevărul? Redactori sunt, sau n-au nici un amestec?
Mica întrunire a redactorilor „au luat măsurile ce se văd indicate în fruntea « Presei». Nici mai mult nici mai puţin !”, zic onorabilii confraţi.
Să vedem ce măsuri s-au luat?
Redacţia ca şi direcţiunea, fiind politic cu totul reorganizată, se anunţă d-nii abonaţi etc. că se pot adresa la biuroul redacţiunii, unde vor afla unul cel puţin din cei trei directori politici ai „Presei”.
Va să zică s-a reorganizat redacţia şi direcţia politică, s-au numit trei directori politici fără… fără să se fi consultat marele partid al Centrului?
Iată ce ni se pare curios.
Sau cei opt…, afară de d. Dimitrie Ghica, sunt exact totalitatea membrilor marelui partid, şi atunci aveau dreptul să-şi împartă între ei demnităţile politice ale partidului; sau nu constituie ei totalitatea, şi atunci o reorganizare cu totul fundamentală, deci o numire de noi directori politici, cari să vorbească, şi să lucreze autorizaţi în numele marelui partid, nu putea să se opereze decât de cătră marele partid, şi nu se putea o mică întrunire de redactori să ia măsurile ce se văd indicate în fruntea „Presei”, măsuri de-o reorganizare cu totul.
Din această dilemă nu puteţi scăpa, onorabli confraţi, decât mărturisind pur şi simplu adevărul. La opt…, afară de prinţul, la opt inşi e redus partidul, dintre cari patru funcţionari ce atârnă de Ministeriul de Externe, două rude de-aproape ale d-lui Boerescu, d. Boerescu ipsissimus, plus un independent fără slujbă care înclină spre disidenţă.
Tot în polemica adresată. nouă „Presa” mai zice că ne-ar fi înfundat cu argumentele ei în cestiunea proiectului Grădişteanu.
„Presa” are halucinaţii cari flatează puterea de judecată a redactorilor ei şi pe cari nu le împărtăşim. „Timpul” n-a tratat cestiunea aceasta. Doi onor. membri ai partidului conservator, sub semnăturile lor şi declarând anume că vorbesc în numele lor propriu, au polemizat cu „Presa”. Noi din parte-ne n-am făcut decât a exprima oarecari rezerve asupra principiului retroactivităţii, care ne pare tot atât de puţin fixat în privirea marginilor lui ca şi acela al raţiunii de stat. De-a înfundat sau nu „Presa” pe cineva cu acea ocazie nu putem şti pentru că n-o citim. Noi împărtăşim cu totul părerea d-lui Boerescu, că e un organ decăzut şi că… redactorii ei cată să se silească a o face mai citibilă…
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI