jurnalistica română, e scris de d-nul Eugen Brote şi publicat în foişoara „Telegrafului român”. Din el se va vedea că deceniile din urmă ale culturei române au în toate părţile Daciei un caracter unitar, care s-ar putea însemna cu cuvintele: irosirea (risipa) puterilor vii ale poporului românesc pentru crearea de forme de cultură goale şi de prisos. Dar românii din Transilvania şi Ungaria nu şi-au putut face mendrele în largul lor; puterile vii ale naţiei erau deja angajate la o dezvoltare istorică şi de stat străină, împrejurare care, până la domnia fraţilor maghiari, ni se pare până la un punct demnă de invidiat. Absolutismul austriac a fost o adevărată şcoală de deprindere la muncă fizică şi spirituală şi sub acel regim sobru florile deşerte a tinerei şi neîncercatei Asociaţiuni ar fi făcut loc altor flori care să producă sâmburi de propăşire. Formele, primite şi susţinute acolo de bună voie şi prin contribuiri libere, la noi au fost impuse poporului de căpăţânele frizate la Paris. Poporul nostru din România are de susţinut cu miile formele goale de cultură, în care nimica nu e real decât plata personalului însărcinat cu pisarea apei în piuă şi, pe când în Transilvania irosirea de puteri e restrânsă la minimul contribuţiilor de bună voie, la noi urmarea acelei risipe este sărăcia şi mortalitatea continuă a nefericitei rase, care e silită a purta în spate tot aparatul greoi şi netrebnic al semicivilizaţiunei de la Dunăre, precum felah din Egipet întreţine silit teatrele şi operele franţuzeşti ale Khedivului. Pe de altă parte băgăm de seamă că soarta oamenilor care spun adevărul e aceeaşi la noi ca şi-n Transilvania:”Cine zice că idolul trebuie zdrobit, vânzător este”. De-aceea vedem şi pe d. Brote aşteptându – se de a fi taxat de „rău naţionalist”.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 103