Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Am arătat cum zgomotele serbărilor oficiale, ale surlelor, ale tobelor şi ale urărilor asurzesc urechile capului statului şi, acoperind gemetele de suferinţă ale naţiunii, îl fac a nu le mai auzi. Am spus cum şiragurile baionetelor şi ale escadroanelor, grămădirea cetelor poliţieneşti, trîmbiţele şi aleile de tufe verzi, adunate prin rechiziţie de oameni şi materiale, pun o perdea înaintea ochilor capului statului şi-l opresc de-a vedea ranele nu ale unei părţi, ci ale corpului întreg al societăţii române, rane cari cresc şi se-nveninează c-o spăimîntătoare repeziciune. Ne-am împlinit astfel o datorie de conştiinţă, o datorie respectuoasă cătră unul din cei mai înalţi factori ai formulei noastre politice, lăsînd ca, la rîndul său şi de-o va voi serios, el să poală cerceta şi vedea adevărul.
Iată cum vorbeşte „Românul” despre serbarea de la 10 mai – însă nu acum, ci pe cînd era în opoziţie. Ştiţi ce este acum 10 mai?
Nu serbare oficială cu surle, tobe, trîmbiţe ce asurzesc urechile pentru a acoperi gemetele de suferinţă ale naţiunii, ci o fericită aniversară, o glorioasă aniversară, o zi de mii de ori ferice, o paradă cu trupe mai numeroase decît la intrarea triumfală a armatei în urma războiului.
Astăzi M. Sa Domnul nu este numai unul din cei mai înalţi factori ai formulei politice, care, la rîndul său, de-o voi serios, va putea cerceta, ci un domn bun, patriot, plin de cele mai nobile aspiraţiuni, şi alaltăieri a fost ziua, de mii de ori ferice, în care dorinţele ţării au fost încununate prin dobîndirea lui.
Iată cuvinte proprii ale „Românului”, comparate tot cu cuvinte proprii de-ale lui din altă epocă. Ale lor dintru ale lor, nimic din pana noastră.
Din parte-ne ne pare rău că partidul roşu şi organele lui dau dovezi de o aşa meschină înjosire de caracter, că se dezmint într-un mod atît de crud, atît de barbar, încît nu pot inspira nobilului purtător al coroanei lui Mircea decît dezgust, pentru a întrebuinţa o espresie cît se poate de eufemistică. Aceiaşi oameni care-l numeau pe M. Sa un agent, un pion al d-lui de Bismarck, se topesc azi în linguşiri şi laude şi se simt de mii de ori fericiţi … pentru ce? Pentru că dispun de buget.
O tempora, o mores!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI