Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Amintiserăm mai zilele trecute că într-un conventicul al partidului roşu se alesese, în urma atentatului Pietraru, un fel de comitet de salut public, care şi-a manifestat deja existenţa revoluţionară şi odioasă. Auzim că, în urma eliberării definitive a persoanelor asupra cărora din capul locului nu putea plana nici umbră de bănuială, membrii acestui comitet şi-a arătat nemulţumirea faţă de Excelenţa sa d. Tache Giani. Nu înţelegem în adevăr această suficienţă din partea unor oameni cari nici sunt competenţi să se amestece în resortul justiţiei, nici au măcar capacitatea comună de-a pricepe că acele arestări în vânt se datoresc pur şi simplu inepţiei fenomenale a prefectului de poliţie, d. Radu Mihai. Acest model de agent poliţienesc a fost prevenit, ca publicul întreg, că are să se comită un atentat. Publicul, cum e ironic şi cu bun simţ, şi-a zis râzând: „Cine să-l comită dacă singurii oameni capabili de asemenea lucruri, apologiştii lui Blanqui, sunt la putere?” Calculul publicului era eronat însă, pentru că uitase o împrejurare. Directorate de bancă nu are statul decât câteva, asemenea şi prea puţine funcţii retribuite cu mii de franci pe lună. Dar patrioţi sunt câtă frunză şi iarbă. Numindu-se d. Carada director de bancă, pentru d-alde Pietraru nu mai era loc şi sunt fără îndoială o sumă de patrioţi cari cu drept cuvânt se cred mai capabili decât onor. d. Carada. Pietraru însuşi, bunăoară, ştia mai multă carte decât o seamă de redactori de-ai „Românului”, cari se procopsesc cu atâta repejune în socoteala patriei. În elementele necăpătuite ale partidului roşu trebuia deci să se afle cuibul conspiraţiei şi aceasta d. prefect de poliţie trebuia s-o ştie. În loc de asta însă poliţia se foloseşte de pretextul încercării de asasinat pentru a aresta pe oamenii ce-i sunt neplăcuţi: pe d. Grandea pentru rigoarea condeiului său, pe d. Gălăşescu pentru c-a fost comisar de poliţie sub guvernul conservator, când într-adevăr s-o fi distins prin privegherea exerciţiilor de prestidigitaţie ale viitorilor pe atunci oameni mari ai României. Tot de soiul acesta au fost şi celelalte arestări. O mai repetăm că d. Radu Mihai şi-ar da şie şi d-lui Brătianu o satisfacţie nespusă dacă, în loc de-a aresta oameni nevinovaţi, ar justifica întrebuinţarea fondurilor secrete, căci e în adevăr o ingenioasă manieră de-a le administra în aşa chip încât tocmai prin întrebuinţarea lor d. Radu Mihai să fie în fericita poziţie de-a şti tot atât de mult despre pregătirea atentatului ca oricare alt muritor din Bucureşti care citeşte gazete.
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
“TIMPUL”
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol. XII
Mihai-Eminescu.Ro