Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Asupra lucrurilor ce se petrec la noi „L’Indépendance belge” primeşte amănunte cari desigur vor contribui a spori stima de care ne bucurăm în străinătate. Corespondenţa are în vedere şedinţa Camerei de la 12 aprilie.
Şedinţa de ieri a Camerei – zice corespondentul – ar merita o amănunţită dare de seamă; geaba ai şi răsfoi analele parlamentare a tuturor ţărilor pentru a găsi şi aiurea, asemenea aventure.
Majoritatea, precum ştiţi, adresase o cerere d-lui Brătianu să formeze un cabinet omogen.
Ieri a depus la biurou o moţiune prin care se cere ca prezidentul Consiliului să ia Ministeriul de Interne. Această moţiune a fost trimisă în secţiuni.
D. Rosetti suspendă şedinţa; secţiunile se întrunesc, însă la 5 ore nu terminaseră încă discuţiunea. Se propune închiderea şedinţei. Ea se adoptă, ministrul de justiţie citeşte apoi mesajul principelui prin care sesiunea parlamentară se declară închisă. Moţiunea majorităţii e astfel trimisă la calendele grece.
Cu toate acestea d. Cogălniceanu a crezut de datoria sa de a-si da demisiunea.
„Nu voi nici o tranzacţiune, mi-a zis azi dimineaţă, cînd l-am întrebat asupra crizei. – Nu fac vînătoare de portofolii”.
D. Cogălniceanu, prin o ciudată coincidenţă, şi-a dat demisia la 13/24 aprilie 1880. Acum şasesprezece ani, la această epocă, el prezida cabinetul şi, după iniţiativa sa, ţăranul român devenea proprietar. Ministrul care-a abolit claca în România, liberalul par excellence al acelei ţări, vechiul ministru al lui Vodă Cuza nu vrea să cedeze d-lui Fleva şi consorţii. Independenţii au lăudat mult purtarea editorului Cronicelor Moldovei.
Nu se ştie ce va face d. Brătianu. Unii socot însă că nu va ţine în seamă moţiunea şi va păstra pe membrii cabinetului actual; el voieşte a reţinea pe d. Cogălniceanu. Dar acest din urmă se va lăsa rugat.
Oricum ar fi, iată Camerele plecate pînă la 7 octomvrie. Care va fi soluţiunea crizei? Nimeni n-o ştie. N-aş voi să-ncerc a fi proroc. E o meserie primejdioasă pretutindenea, dar mai presus de toate în România.
De-o lună şi mai bine se vorbea de schimbări, de remanieri ministeriale; apoi toate jurnalele au tăcut tocmai cînd te aşteptai mai puţin la aceasta şi iată că la finele sesiunii totul se rumpe din nou. Nenorocirea a-nceput cu ministrul de justiţie şi cu cel de la război. Cel dentîi a trebuit să lase a trece asupră-şi o sumă, de dimisii; toţi magistraţii din Iaşi şi-au dat en bloc demisiile, motivînd hotărîrea lor.
Cauzele acestor multiple demisiuni trebuie să le căutăm în atitudinea majorităţii, care nu m-ai vrea fuziune; ne temem că va degenera în confuziune.
Cîteva zile înaintea crizei majoritatea ţinuse o reuniune, după care i s-a votat d-lui C. A. Rosetti o recompensă naţională; apoi onor. prezident al Camerei a fost însărcinat de a cere de la primul-ministru modificări în compunerea ministerului.
D. Rosetti şi-a îndeplinit misiunea în aceeaşi zi chiar şi i-a însemnat d-lui Brătianu pe d-nii Giani, Chiţu şi colonel Pilat spre a face parte din noul cabinet. Pe acest din urmă voia să-l recompenseze pentru că la 11 fevruarie 1866 fusese cel dentîi care a intrat în camera de culcare a lui Vodă Cuza, el care-i servise aproape ca slugă (valet de chambre).
Colonelul Lecca , ministrul de război demisionat, a fost înaintat la rangul de general. O lună înainte de 11 fevruarie 1866 el prestase jurămîntul lui Vodă Cuza ca comandant de batalion; la 11 fevruarie însă a comandat revolta care-a răsturnat pe cel din urmă suveran naţional al României.
Astăzi nu se ştie încă nimic precis despre formarea noului cabinet. Se crede în genere că d-nii Cogălniceanu şi Boerescu nu vor părăsi puterea.
D. Giani va fi desigur la Justiţie; e un eminent advocat (?)
D. Chiţu va lua Instrucţia Publică; e portofoliul său de predilecţiune.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI