Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
După cît ştim din informaţiile noastre, Poarta n-a făcut pîn-acum nici protest, nici ceva asemănător; dar, dacă va fi relevat inconvenientul de-a se invita Bulgaria direct, desigur că nu va fi scăpat din vedere stipulaţiunea articolului 55 din Tractatul de la Berlin. Articolul acesta zice că „regulamentele de navigaţie, poliţie fluvială şi supravegheare de la Porţile de Fier pînă la Galaţi vor fi elaborate de cătră Comisia Europeană asistată de delegaţii statelor ţărmurene”. Poarta crede acum că, întru cît priveşte ţărmul bulgar al Dunării, Turcia cată a fi considerată ca stat ţărmurean, iar nu principatul Bulgariei, şi se referă pentru aceasta la art. 1 al Tractatului, care zice că Bulgaria e un principat ,,ce stă sub suzeranitatea M. S. Imp. Sultanului”. Contra acestui punct de vedere se pot obiecta multe, dar nu i se poate imputa că ocoleşte Tractatul de la Berlin. Poarta, interpretînd Tractatul în înţelesul ei, recunoaşte printr-aceasta chiar baza şi autoritatea lui. Ceva va trebui să se facă pentru a ţinea seamă de drepturile suzerane ale Porţii; Comisia Europeană a şi recunoscut-o aceasta şi în acest înţeles a trimis precum ni se anunţă, la Constantinopol un duplicat al invitaţiei trimise la Sofia. Se va ocoli în orice caz dificultatea aceasta şi, dacă Poarta e cu minte, nu va pune preţ prea mare pe-o formalitate. Din punctul de vedere austro-ungar n-ar fi tocmai pernicios dacă votul Bulgariei s-ar da în Comisie de cătră un delegat al Turciei, căci atunci partidul rusesc, contrar nouă în cestiunea dunăreană, ar păgubi un vot. Dar de-o asemenea schimbare nu poate fi vorba de vreme ce Poarta are deja votul şi jeţul ei în Comisia Europeană.
„Le Temps” zisese în unul din articolele sale pe cari le-am reprodus că Austria s-a oferit să dea satisfacere puterilor înserînd în anteproiectul său o clauză care va garanta libertatea navigaţiei maritime.
Un corespondent al foii franceze o face să observe că această clauză nu e de ajuns pentru puteri, deoarece ele nu reclamă numai libertatea de-a uza de Dunăre pentru a pluti spre mare, ci şi dreptul de cabotaj sau de navigaţiune fluvială, adecă libertatea de-a transporta mărfuri de la un port al rîului la cellalt.
Foaia răspunde următoarele:
Nu credem ca Austria să se opună la o condiţie de care ea e-n stare de-a se folosi mai mult decît oricine. Corespondentul nostru nu vede însă că această libertate a cabotajului, departe de-a fi reclamată de România şi de-a putea prin urmare să figureze ca o concesie făcută Principatului de către Austria, se consideră din contra de către micile state ţărmurene ca o pagubă mare pentru ele. „Dacă statele dunărene din vecinătatea mării vor fi, ca astăzi, date pe mîna concurenţei ce se exercită în contră-le din două părţi ale teritoriului lor, şi prin navigaţia fluvială a Austro-Ungariei, şi prin cea maritimă europeană, această navigaţie va deveni, în privirea lor şi contra lor, un fel de monopol, care în realitate va opri marina lor nu numai de-a se dezvolta, dar chiar de-a se naşte; iar garanţiile pe cari Europa a voit să le dea libertăţii navigaţiei vor fi pentru aceste Principate o cauză de opresiune efectivă şi de neputinţă de-a se folosi vreodată de existenţa acestei libertăţi pentru marina lor naţională”. (cf. Despre Tractatele de la Viena, de la Paris şi de la Berlin şi despre dispoziţiile lor relative la navigaţia pe Dunăre, p. 24).
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI