Din Transilvania aflăm că espirând cu finea lui septemvrie a.c. periodul de trei ani al congresului român bisericesc, care fusese prorogat la anul 1874, părintele arhiepiscop şi mitropolit Miron Romanul, conform stat. org., a dispus a se face alegerile de deputaţi în toate eparhiile, pe noul period de trei ani al congresului ce se începe cu 1 octomvrie a.c., iar, în cât priveşte însaşi convocarea acelui congres, mitropolitul şi-a rezervat a o face prin altă dispoziţiune specială.
De când cu războiul oriental se petrec multe lucruri turceşti şi în Transilvania. Astfel de esemplu în Dobra, ţinutul Hunedoarei, există o şcoală primară centrală a ocolului Dobra la a cării susţinere contribuiesc comunele româneşti ortodoxe.
Acuma comisiunea administrativă, un soi de comitet. permanent al consiliului judeţan, ia hotărârea de a desfiinţa acea şcoală de model. Parohul Dobrei, d. Romul de Crainic, povesteşte în”Telegraful român” astfel lucrurile:
Comisiunea administrativă, din îndemnul iubirei cătră popor, ca să-l uşureze de prea multe sarcini, vine a decreta desfiinţarea şcoalei din motiv că comunele care concurg la susţinerea ei să întrebuinţeze acele capitale spre susţinerea şcoalelor lor, întemeindu-se pe lege, carea nu îndatorează pe o comună a participa la susţinerea altei şcoli până când are a susţinea pe a sa proprie.
În adevăr, părintească îngrijire! Dar d-lor au uitat că făcură socoteală, fără birtaş, fiindcă înfiinţarea şcoalei s-a făcut cu consesiunea şi aprobarea guvernului şi prin urmare statutele ei sunt: nealterabile şi, până când le va sta deschisă măcar o singură cale, românii se vor lupta pentru esistenţa ei, încât numai cu putere se va putea realiza intenţiunea răutăcioasă a comisiunei administrative.
Otărârea comisiunei administrative a fost luată după un raport al unui vestit inspector şcolar anume Réthi Lajos. Comisiunea au trecut cu fuga peste acel raport, decretând desfiinţarea şcoalei.
Sunt numai două posibilităţi:
Sau că marele inspector şcolar nu cunoaşte îndestul condiţiunile de esistenţă a şcoalei şi astfel a făcut un raport necorect, ceea ce nicidecum nu i-ar fi spre laudă, iar comisiunea a adoptat cu uşurinţă vederile inspectorului, sau că inspectorul le cunoaşte toate b e, dară cu putere discreţionară voieşte a şterge din calea planurilor sale această şcoală, ceea ce nu s-ar putea califica altcum decât de asasinare.
La multe împinge însă necuratul pe îngâmfaţii cari urmăresc cu cinism problema de estirpaţiune a tot ce e românesc.
E în adevăr ridicul cum de se leagă comisiunea tocmai de şcoalele din protopresbiteratul Dobrei, declarându-le de necorespunzătoare, pe când în comitetul Hunedoarei, tocmai arondismentul Dobrei este în cele şcolare cel dintâi, ba poate în întreaga arhidieceză puţine ţinuturi se vor putea lăuda cu şcoli bine organizate ca acest arondisment. Toate celelalte din apropiere sunt cu mult îndărăt. Ungurilor le place însă a vedea pe român în neştiinţă şi necultură, căci unde e de lipsă să facă ceva nu fac nimic, ba se bucură de starea cea în adevăr regretabilă, şi de altă parte desfiinţează o şcoală despre care cu mândrie se poate zice că astăzi poate concură în ale învăţământului cu oricare şcoală normală maghiară.
Noi din parte-ne pomenim numai că maghiarii, cari după cum se ştie sunt straşnici etnologi, pretind nu ştim de unde şi până unde că populaţia acestui ţinut ar fi maghiară de origine.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 260