Mihai Eminescu

La 14/26 mai curent a murit în Praga Francisk Palácky în vârstă de 78 de ani. Născut în 14 iunie 1798 din părinţi protestanţi, la Hodelowitz în Moravia, unde tatăl său era rector al şcolei, şi-a făcut studiile la Pressburg şi Viena şi au debutat foarte de timpuriu cu scrieri însemnate în limba bohemă. De pe la 1818 au compus, în unire cu Schafarik, un manual de poetică bohemă căruia-i urmară fragmente şi teorii estetice (1821) şi istoria generală a esteticei (1823). Cunoştinţa mai tuturor clasicilor limbelor europene şi stilul său frumos transpiră şi din celelalte scrieri ale lui. Dar iubirea pentru limba şi istoria poporului său îl conduse pe alt teren, în care începu adevărata sa însemnătate politică şi literară. Spre a studia izvoarele istoriei şi ale limbei, el vizită în anul 1823 oraşul Praga, devine arhivar al contelui Sternberg şi astfel capătă ocazia de a studia arhivele celor mai vechi familii din Bohemia, arhivele publice ale Austriei şi Bavariei şi manuscriptele din Vatican. La anul 1827 primi redacţia foaiei muzeul naţional, în 1829 Dieta Bohemiei îl designase deja ca istoriograf oficial al regatului, numire care i veni însă abia la 1839. Ca istoriograf începu mai întâi continuarea istoriei cronologice de Pubitscha şi-n urmă edită compendiul său propriu, scris în două limbi (bohemă şi germană), care fu tipărit pe cheltuiala Dietei. O culegere de documente”, archiv cesky”, afară de aceea, o mulţime de monografii preţioase fură fructul ostenelelor sale pe terenul istoriei naţionale. În anul 1848 începe cariera sa politică. A fost membru în consiliul guvernamental, conducător al congresului slavilor, reprezentantul principal al naţionalităţei ceheşti. La 1861 fu numit pe viaţă membru al Casei magnaţilor. Palácky a fost membru onorific al mai tuturor academielor germane şi slave. Viaţa sa bogată se sfârşi liniştit ca aceea a unui sfânt. Până în cele din urmă clipe ale vieţei sale au fost deplin stăpân peste judecata şi graiul său, cu o zi înainte citea încă ziare, cu un sfert de oră înaintea morţei vorbea cu ginerele său dr. Rieger, asemenea unul din corifeii naţionalităţii boheme.

La ştirea morţii sale consiliul comunal din Praga au rădicat şedinţa şi fixat o alta pe a doua zi, spre a stabili programa celor din urmă onoruri date celui mai însemnat om din Bohemia. Pe edificii publice şi private fâlfâiră, îndată după lăţirea ştirei, flamuri negre.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 28

Mihai-Eminescu.Ro