Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Avînd a discuta o cestiune sulevată de „Democraţia naţională”, „Românul” nu se poate opri de-a-şi revărsa asprimile şi asupra noastră prin următoarele cuvinte:
Principala partidă din opoziţiune, ştiind că a pierdut puterea numai prin reaua administrare a finanţelor, speră că acelaşi lucru se va întîmpla negreşit şi partidei liberale; ea nu-şi poate închipui cum s-a făcut că, deşi a căzut prin ruina şi discreditul financiar, ruină şi discredit moştenite de la guvernul actual, totuşi situaţiunea s-a îmbunătăţit, creditul s-a ridicat mai mult decît oricînd şi finanţele merg foarte bine, fără nici un nou impozit, fără nici un nou împrumut. I se pare că toată această transformare a situaţiunii financiare nu este decît o fantasmagorie care va dispărea într-o zi ca o nălucire etc.
„Românul” ne va permite a spune că din acest pasaj, vrînd-nevrînd, răsare o dilemă.
Sau conservatorii au căzut prin ruină şi discredit, iar liberalii n-au putut limpezi situaţiunea decît prin împrumuturi şi impozite – căci prin ce alta s-ar putea înlătura ruina şi discreditul? – sau liberalii n-au făcut împrumuturi şi n-au pus impozite, precum susţin, şi atunci n-au avut a lupta cu ruina şi discreditul. Una din două.
Noi am arătat în atîtea rînduri ce întrebuinţare au făcut onorabilii confraţi de legenda răposatului Strat despre un deficit de 28 de milioane şi cum, păstrînd numai firma legendei, numărul 28 şi numele Strat, i-au substituit cu totul alt cuprins. Pe cînd Strat prevedea un deficit provenitor din neîncasarea veniturilor statului, confraţii au lăsat toate prevederile răposatului de o parte, căci trebuiau să le lase, de vreme ce în mare parte acele venituri au fost încasate, şi au admis un deficit fantastic, pe care nu-l datoresc numărui, compus din cifre fantastice, ca cele 8 milioane efecte de portofoliu, şi, invocînd mereu numele lui Strat şi autoritatea lui într-o cauză pe care el n-o susţinuse niciodată, mai au şi azi cutezarea de-a spune că partidul conservator a căzut prin ruină şi discredit.
Dar de ce ne-am apăra noi oare în contra acelei legende? Nu a renunţat însuşi Strat la împrumutul de 30 milioane, mulţumindu-se c-o emisiune de bonuri de tezaur pînă la 16 milioane eventual; apoi nu avem apărătorii noştri în chiar şirurile guvernamentalilor de astăzi?
Iată într-adevăr opiniunea prinţului Dimitrie Ghica, pe care a semnat-o atunci:
Considerînd că întîrzierile în încasările rămăşiţelor nu constituiesc un adevărat deficit, ci numai o jenă momentană în plăţi;
Considerînd că, chiar admiţînd de bună deosebirea între evaluările şi constatările veniturilor bugetare pe anul 1875, cunoscută la 31 decemvrie a aceluiaşi an, totuşi este mijloc de a asigura regulata plată a creanţelor statului fără a recurge la împrumuturi consolidate şi la măsuri financiare cari să împovăreze ţara cu noi impozite;
Considerînd că adevăratul produs al veniturilor bugetare pe anul 1876 este încă necunoscut, dar în orice caz prudenţa cere ca spre a se evita noi impozite să se reducă cheltuielile anului 1876 în limitele împlinirilor efectuate;
Subsemnaţii, respingînd împrumutul de 30 milioane în rentă propus de d-nu ministru de finanţe, sîntem de părerea a se adopta măsurile cuprinse în alăturatul proiect de lege pentru înlăturarea greutăţilor financiare ce prezintă anii 1875 şi 1876.
Iată şi art. 1 şi 4 ale proiectului de lege care caracterizează pe deplin natura deficitului Strat:
- Pentru a face faţă la plăţile cele mai urgente ce sînt a se efectua în primele luni ale anului 1876 Ministerul Finanţelor este autorizat a emite bonuri de tezaur pînă la suma de 12 000 000 lei noi.
- Sumele ce se vor împlini din rămăşiţele exerciţiilor închise, după ce se vor plăti cheltuielile reclamate de acele exerciţii, să se verse la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni la finele fiecărei luni pînă la acoperirea sumei de 12 milioane.
Şi ce zicea cu acea ocazie prinţul Dimitrie Ghica ?
Sînt fericit de-a constata o dată mai mult că în adevăr partidul conservator merită recunoştinţa ţării în privinţa modului cum s-a ocupat de cestiunile financiare şi mai cu seamă în privinţa atitudinii ce ia astăzi în faţa d-lui Strat, respingînd legea pe care a prezentat-o. Chestiunea gravă care ne desparte, chestiunea care a adus o schismă în partidul conservator este că d. actualul ministru de finanţe, fără a se consulta cu noi, fără a ne spune un singur cuvînt asupra situaţiunii, ne prepară în modul cel mai misterios această surpriză înspăimîntătoare, aruncînd ca o bombă fulminantă, în mijlocul Adunării şi în ţară, acel proiect de lege.
Iată ce zice faţă cu proiectul Strat d. Aristid Pascal, pe atunci în opoziţie:
Acum puteţi aprecia dacă faptul d-lui Strat servă sau deservă creditul statului, dacă acesta nu primeşte lovituri cînd vine să ne arate un deficit imens de 28 1/2 milioane în cheltuielile zilnice ale anului 1875 şi 1876. Această miză în scenă care a surprins pe toţi a făcut chiar pe preşedintele Adunării să devie, din ultracatolic, protestant, din ultraguvernamental, opozant. Cunoaşteţi toţi ce este exact şi ce nu. Ceea ce este exact ştim că tot acest deficit de 28 1/2 milioane nu se reduce decît la cifra de 8 milioane, luînd deficitul anului trecut şi creditele acelea pentru cari nu s-au prevăzut în buget resurse.
Ei bine, întreb: pentru o sumă de 8 milioane şi ceva este un serviciu care-l face statului d. ministru de finanţe afirmînd că deficitul este de 28 1/2? D. ministru de finanţe ştie foarte bine ce va să zică deficit într-un buget: este o sumă pe care nu are de unde s-o împlinească, fiindcă nu are debitori. Cu cifre în mînă însă ştim că deficitul acesta nu se urcă la mai mult de suma de 8 538 315, compunîndu-se din 5 289 000 deficit al anului 1875, şi care a provenit din cauză că constatările nu au fost egale cu evaluările; plus din suma ce trebuie să se dea d-lor Lemaître şi Bergmann; plus din 500 000 lei ceruţi de minister pentru cheltuielile neprevăzute; plus 950 000 lei daţi d-lui ministru de război.
Dar să lăsăm să vorbească însuşi marele om de stat, d. Vasile Boerescu, în cestiunea deficitului acestuia:
Din actele ce v-am citit, din faptele espuse în toată, brutalitatea lor se probează că predecesorii d-lui Strat nu umflau veniturile, nu exagerau evaluările, nu înscriau venituri fictive, nu ascundeau deloc deficiturile şi că au fost cei dentîi cari le-au denunţat. Aceste sînt fapte pozitive, acesta este un sistem constant, pe care l-a urmat guvernul d-lui Lascar Catargiu de cînd este d-nia lui la putere…Prin aceasta am şi ridicat creditul nostru la o înălţime cum nu mai fusese altădată. Pe simpla noastră subscriere, fără amanet, fără ipotecă am putut găsi un împrumut de 29 000 000 lei cu o dobîndă de 5 la sută şi emisiunea de 65. Ne-am pus adecă ca credit în rîndul mai multor state al căror credit este bine stabilit. . .
Cînd s-a discutat la 1874 în Adunări renta pe care noi am emis-o deja eram ajunşi la ultima încercare, eram împinşi de-o estremă necesitate de-a acoperi nişte datorii însemnate moştenite din trecut. Aceste datorii ale guvernelor trecute erau o nenorocită moştenire şi eram siliţi a ne împrumuta spre a plăti odată aceste datorii făcute de alţii. În datoria consolidată din 1874 se afla, numai ca datorii din trecut, suma de 17 milioane. Adăogaţi la această sumă cifra de 2 milioane ca dobîndă, puneţi 5 milioane deficitul pentru 1875 şi 5 milioane pentru armată şi iată suma de 29 milioane …
D. Lascar Catargiu a vorbit de serviciile sale şi de meritul guvernului său din trecut. Dar cine le-a tăgăduit? Eu pot din contra să adaug că d-lui a vorbit numai de meritul de-a fi ridicat creditul ţării, însă mai sînt şi alte merite foarte incontestabile, cari nu se pot uita. Ministerul d-lui L. Catargiu, în timp de cinci ani ai existenţei sale, a rezolvat cele mai grave cestiuni economice şi politice, pentru cari va avea o pagină frumoasă în istoria ţării noastre. Ministerul acesta a scăpat ţara de chestiunea uricioasă a drumurilor de fier şi d-nu Catargiu ştie că atunci eu nu eram la minister şi ca deputat l-am ajutat pe cît am putut în dezlegarea acelei cestiuni; şi d-lui ştie la cîte invective, calomnii şi pasiuni eram atunci espus. Acest minister a mai făcut o reformă foarte utilă legei penale, legei comunale, celei judeţene. El a avut însemnatul merit de-a încheia tractate de comerţ, ceea ce-i va constitui un adevărat titlu de glorie.
Ni se pare că, faţă cu această apărare călduroasă a gestiunii financiare şi politice făcută de prinţul Dimitrie Ghica, actual prezident al unui Senat roşu, şi de d. Vasile Boerescu, actual ministru de esterne într-un cabinet roşu, într-un timp cînd amîndoi erau deja opoziţionali, ceea ce nu trebuie să se uite, fac de prisos orice revenire din parte-ne asupra pretinsului discredit, asupra relei administrări financiare din timpul guvernului conservator.
Răposatul Strat însuşi a renunţat – seance tenante – la situaţia sa pesimistă şi la împrumutul cerut, o renunţare cu atît mai caracteristică cu cît acel împrumut nu s-a făcut nicicînd. Scîrba cu care privim stăruinţa perversă a organului guvernamental de-a-şi ascunde reversibilităţile aruncînd acuzări asupra altora e o garanţie pentru public că ne vom abţinea de-a caracteriza şi mai energic această procedere neleală a adversarilor noştri politici.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI